Prima pagină > Cei care scriu > Drama unui dizident – Paul Goma 2

Drama unui dizident – Paul Goma 2

Dosarul de urmărire informativă întocmit de Securitate lui Paul Goma, format din 21 de volume, fiecare având peste 350 de file, cuprinde anii 1970 – 1978, în care a fost urmărit pas cu pas. Informaţiile pe care le întâlnim aici relevă persecuţiile la care a fost supus scriitorul, din punct de vedere politic.

În timp, urmăritul a avut mai multe nume de cod, cel mai important fiind „Bărbosul”. Pentru anihilarea lui au fost folosite cunoscutele metode de infiltrare, destrămare a anturajului, avertizare, compromitere. I-au fost ascultate telefoanele şi discuţiile din casă, a fost filat, i s-a pătruns în apartament etc. Numai în anii 1972-1973, când încă nu era considerat atât de periculos, s-au ocupat de el peste 40 de ofiţeri din diverse Direcţii ale Securităţii, au fost folosiţi peste 50 de informatori şi au fost „lucrate” prin D.U.I. mai mult de 20 de persoane din anturajul său.

Conflictul dintre Paul Goma şi regimul comunist s-a declanşat în anul 1956 când, împreună cu un coleg, a protestat împotriva arestării unor sudenţi de la Facultatea de Filologie. Conform practicilor staliniste care guvernau la acea vreme justiţia, tânărul de numai 21 de ani a fost condamnat la doi ani de închisoare corecţională şi 36 de luni de domiciliu obligatoriu. Această a doua perioadă, de semidetenţie, avea ca scop, printre altele, şi încadrarea cu informatori, pentru a se afla dacă respectivul „duşman al poporului” a fost reeducat sau dacă, din contră, mai are legături sau intenţia de a lua legătura cu alţi „factori perturbatori”.

Securitatea, prin informatorii săi, aflase că, aici, în comuna Lăteşti, regiunea Constanţa, Paul Goma se întâlnea cu Adrian Marino, şi el „element periculos”. Mai mult, „asculta posturi de radio străine, comentând apoi duşmănos la adresa regimului”. La expirarea termenului (21 noiembrie 1961), se avizează negativ ridicarea restricţiilor domiciliare şi se propune prelungirea acestuia cu încă 36 de luni.

După eliberarea lui Goma, prima măsură ce se impunea – din punctul de vedere al Securităţii – era recrutarea sa ca informator. Goma a fost chemat de Securitate pentru o discuţie de rutină. S-a dus la locul fixat, casa de recrutare „Libertăţii”, împreună cu soţia. Acolo s-a îndreptat cineva spre ei şi când a ajuns în faţa lor aceasta a început să strige: „Ce ne tot urmăreşti atâta, să se termine, nu vreau să fiu terorizată”. Persoana a dispărut. Într-o justificare biografică pe care a înmânat-o unui ofiţer care l-a contactat, după ce descrie necazurile prin care a trecut el şi familia sa, Paul Goma afirmă: „Am 33 de ani, sunt student în anul II, fac de două ori pe săptămână naveta la Domneşti, mă întreţin singur şi vreau să fiu lăsat în pace. Bucureşti, 17. II. 1968, Paul Goma”.

va urma

Anunțuri
Categorii:Cei care scriu
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s