Prima pagină > Presa Românească > „Flacăra” tumultoasa revistă

„Flacăra” tumultoasa revistă

În 22 octombrie 1911 apărea primul număr al revistei „Flacăra – literară, artistică, socială”, un lunar de interes general pentru toţi românii. Fondatorul revistei, liberalul Constantin Banu, viitor deputat și ministru, se inspira pentru titlu din proaspăta istorie a revoltelor ţărănești de la 1907: flăcara furiei, pedepsei, purificării.

Tipărită pe hârtie de calitate, curat paginată, ilustrată de Iser și semnată de nume precum Barbu Şt. Delavrancea, Ion Slavici, G. Coşbuc, Eugen Lovinescu, O. Goga, iar mai târziu de Şt. O Iosif, Alexandru Macedonski, Nichifor Crainic, Tudor Vianu, Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Perpessicius, „Flacăra” însemna tot ce era mai bun în acele vremuri în materie de jurnalism.

La scurt timp de la apariţia primei ediţii, revista a atins un tiraj de 40.000 de exemplare (uriaş pentru o populaţie de nici 10 milioane). Lumea se grăbea avidă la chioşcuri să-şi cumpere „Flacăra”, să citească ultimele creaţii literare ale scriitorilor în vogă, comentariile incitante şi reportajele bine documentate – gazetărie lipsită de prejudecăţi, distanţată obiectiv de interese partinice sau personale. „Flacăra” era iubită pentru că făcea lumină… în bezna minţii.

Revista îşi încetează brusc apariţia în 1916 din cauza războiului. În 1921 reapărea o serie nouă, sub conducerea aceluiaşi C. Banu. Iar din 1948, cu un titlu atât de promiţător metaforic şi uşor de speculat, „Flacăra” intra pe mâna noului regim comunist. Aşa că, din 1948, revista, prima color de după război, era publicată în noua ei formulă – cu plusurile şi, mai ales, cu minusurile ei – de “Săptămînal de Artă şi de Cultură al Uniunii Sindicatelor de Artişti, Scriitori şi Ziarişti”.

După evenimentele din decembrie ’89, chiar în 24 decembrie, apărea prima „Flacără” în libertate. George Arion, noul redactor-şef, hotărât să reabiliteze renumele revistei, implica publicaţia într-o campanie fotografică emblematică: dărâmarea statuii lui Lenin din Piaţa devenită acum a Presei Libere.

Istoria tumultuoasă a „Flacării” – cu suişuri și coborâşuri, cu preluări în trusturi, rebrandinguri, repoziţionări, apariţii sporadice sau săptămânale – continuă şi azi.

Anunțuri
Categorii:Presa Românească
  1. Anonim
    09/02/2013 la 16:14

    Eşti cam tâmpiţel dumneata sau foarte ticălos, altfel nu-mi explic seninătatea idioată cu care treci peste cea mai controversată dar şi cea mai remarcabilă perioadă, cea în care Flacăra a fost făcută de Adrian Păunsecu. Eşti un demn urmaş al proletcultiştilor care hăcuiau istoria şi cultura după cum le dicta tărtăcuţa lor.

    Apreciază

  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s