Prima pagină > Dosare > Drama unui dizident – Paul Goma 4

Drama unui dizident – Paul Goma 4

Interesant este că, la întoarcerea din Franţa, în urma pătrunderii în apartamentul scriitorului (în timp ce acesta se afla cu soţia la mare) Securitatea a descoperit că nu s-a umblat în valiza ce conţinea materialele compromiţătoare. Nu a fost singura violare a domiciliului lui Paul Goma. Într-o notă-raport din 26 iulie 1972 se hotărăşte instalarea tehnicii operative de tip A.M.T. în camera unde se afla telefonul, deoarece vechile măsuri tehnice instalate (A.T.I.) nu funcţionau corespunzător.

După întoarcerea în ţară, Securitatea propune să nu se ia nici o măsură înpotriva lui, pentru a nu se da posibilitatea „cercurilor reacţionare” din Occident să protesteze. Ea a aflat că, împreună cu Dumitru Ţepeneag, exilat deja la Paris, Paul Goma a conceput un „plan de acţiune” pentru crearea unui „grup de rezistenţă” şi provocarea unui scandal de proporţii în străinătate pe tema lipsei de libertăţi civice şi încălcarea Drepturilor Omului în România. Acesta se numea „Planul de toamnă” şi era hotărât să se desfăşoare după 1 septembrie. Rolurile erau împărţite astfel: Dumitru Ţepeneag trebuia să traducă şi să editeze în străinătate lucrările unor scriitori din jurul lui Goma şi să declanşeze, prin intermediul radioului şi presei străine, o „campanie de calomnii la adresa regimului”; Paul Goma trebuia să reprezinte un fel de „paratrăsnet care să polarizeze în jurul său tinerii scriitori nemulţumiţi, oprimaţi, nepublicaţi în ţară şi interesaţi să fie editaţi în străinătate”. Singurul care a acceptat acest plan, menţionează ofiţerul care face raportul, a fost Virgil Tănase.

Într-o notă de analiză a acţiunii Bărbosul din 5. 12. 1973, acelaşi ofiţer recomandă: influenţarea anturajului, avertizarea şi îndepărtarea acestuia, dirijarea informatorilor Ruxandra şi Fălticeanu pentru a-l influenţa să folosească în scrierile sale subiecte mai cuminţi, destrămarea „cenaclului neoficial” care începuse să funcţioneze acasă la Virgil Tănase prin discuţii cu mama acestuia, cu socrul Bărbosului şi cu invitaţii la cenaclu. Urmările acestui ultim punct s-au materializat, nu după mult timp, prin retragerea majorităţii participanţilor sub diverse motive, unii în urma unor inutile dispute colerice.

Foarte importante în economia procesului de informare şi influenţare al Securităţii erau reprezentantele sexului frumos. Dona Alba era dirijată să continue apropierea de Tomis, principala legătură a lui Bărbosu. Mai mult, prin Ruxandra, Securitatea reuşeşte să intre la 14 noiembrie 1973, în posesia copiei manuscrisului unui viitor roman, elaborat în secret de Paul Goma; această bună prietenă, în care Goma avusese încredere să-i încredinţeze manuscrisul pentru lectură, face chiar şi o recenzie critică pentru Securitate, atenţionând asupra aspectelor care ar fi putut-o interesa.

Treptat, datorită măsurilor de avertizare, marea majoritate a prietenilor lui Goma au început să se îndepărteze de el. S-a creat astfel mitul omului insuportabil, antipatic. Ceilalţi deveniseră aproape toţi informatori. Într-o scrisoare din 1973 către exilatul Dumitru Ţepeneag, interceptată de Securitate, Goma arată că simţea acest lucru.

Exclus din Partid, din Uniunea Scriitorilor şi neputând să publice nicăieri, a ajuns să lucreze în atelierul de sculptură a lui Jalea. Marginalizat, Paul Goma era criticat şi de vechii prieteni. Virgil Tănase, de la Paris, începuse să-i reproşeze că „numai în România nu se întreprinde nimic”. „Datorită măsurilor de izolare, el se afla în relaţii apropiate numai cu un singur scriitor – Nicolae Breban – semnalează un ofiţer de Securitate. În aceste condiţii, Goma se solidarizează oficial cu Charta 77. Textul Scrisorii deschise este transmis de Europa Liberă pe data de 10 februarie 1977. Gestul său determină zeci de persoane să semneze alături de el protestul oficial. Mult mai multe, din cauza distanţei, vor adera telefonic. Între 15 februarie şi 15 martie 1977, Securitatea semnala că 176 de persoane l-au sunat pe Goma, dintre care 71 din Bucureşti şi 95 din provincie. O altă statistică arăta că 43 de persoane au semnat Scrisoarea deschisă direct, 28 telefonic, 2 prin corespondenţă şi 31 l-au felicitat. Dosarul cuprinde tabele în care semnatarii sunt împărţiţi în funcţie de vârstă, naţionalitate, pregătire şcolară şi profesională, zone geografice etc.

va urma

Anunțuri
Categorii:Dosare
  1. 27/04/2013 la 12:09

    Reblogged this on pongogonzo.

    Apreciază

  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s