Prima pagină > Cei care scriu > Chipul schimonosit al lui Andrei Pleşu

Chipul schimonosit al lui Andrei Pleşu

Dejecţia naţională care a fost ziarul Adevărul din anii ’90, a găzduit în acele vremuri articole semnate de „mari” intelectuali, formatori de opinie. L-am regăsit, aşezat între Darie Novăceanu şi CTP, pe cărturarul Andrei Pleşu. Dedulcit la funcţia de ministru al culturii în guvernul Roman, „marele” dizident nu putea să facă notă discordantă în legatură cu mineriada din 13 – 15 iunie 1990. Adoptând o atitudine „neutră”, Andrei Pleşu publică un articol intitulat : „Chipul schimonosit al Libertăţii”

Îmbrăcat cu haina spoită în culorile erduţiei, de care nu duce lipsă, articolul d-lui Pleşu condamnă subtil mitingurile din Piaţa Universităţii, care au: „dezbinat trupul ţării, au invrăjbit muncitorii, intelectualii, minerii, studenţii, prietenii de-o viaţă”. Ca să nu mai facem vorbire despre renumitul îndemn iliescian  „avem nevoie de linişte”, care la Andrei Pleşu se regăseşte sub forma: „nu mai ştim să reflectăm în linişte”. Beneficiar al deliciului erotic FSN-ist, eseistul-estetecian transmite poporului dezbinat de superiorii săi mesaje împăciuitoare şi apeluri elevate la armonie socială.

Lăfăindu-se în fotoliu de ministru post-decembrist, cel care pe vremuri îi trimitea scrisori lui Ceauşescu din colbul Tescani-lor, implorând umil iertarea pentru „meditaţiile transcedentale”, s-a simţit prea bine pentru a renunţa la el şi a fi vertical. Nu judec activitatea sa ca ministru al culturii din acele vremuri, nici opera sa, dezamăgitor, pentru un intelectual de calibrul său, rămâne atitudinea sa de oportunist, de mic profitor al acelei perioade tulburi. Mă aşteptam la un alt comportament, mai demn, din parte domniei sale.

Şi apropo d-le Andrei Pleşu, Libertatea nu poate avea chipul schimonosit, ea există sau nu. Iar când aţi „visat 40 de ani” să vă bucuraţi de ea, nu aţi ştiut decât să vă îndoiţi coloana vertebrală în faţa altei triste figuri, bolşevicul Iliescu. Dacă vă doreaţi ca gustul rafinat al libertăţii să vă încânte simţurile, veneaţi în Piaţa Universităţii. A fost ultima şansă…

Aşa că d-le Andrei Pleşu nu mai emiteţi judecăţi despre „chipul libertăţii”, din moment ce aţi ales atunci să nu-l vedeţi. Eu am fost acolo şi vă pot spune că era frumos, blând şi luminos !
P.S. – Tov. Andrei Pleşu, între reflexii şi lecţii despre morală, poate aveţi timp să citiţi cele câteva rânduri de mai jos. Sunt scrise de un celebru scriitor, eseist, estetician şi istoric al artei român, cu veleităţi de dizident al perioadei comuniste:

Stimate tovarase Secretar General

… ” Sunt perfect constient ca – potrivit recentei expuneri a Presedintelui tarii la Plenara largita a C.C. al P.C.R. din 1 iunie a.c. – trebuie sa facem totul pentru a preveni manevrele celor care, la adapostul unor manifestari sectante, “vor sa abata omenirea de la problemele majore – fundamentale ale lumii de azi”. Vreau sa sper ca punandu-se in cumpana bunele mele intentii, activitatea mea de pana acum pe de o parte si, pe de alta, lipsa de vigilenta de care am dat dovada, Conducerea de Partid si de Stat va socoti ca imi poate acorda sansa sa ma reabilitez, pentru a contribui pe mai departe – dupa puterile mele – la edificarea culturii romanesti contemporane.

Va multumesc,

Andrei Gabriel Plesu

3 iunie 1982 ”

Anunțuri
Categorii:Cei care scriu
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s