Prima pagină > Diverse, Dosare > Istoria nescrisă a prostituţiei la români 4

Istoria nescrisă a prostituţiei la români 4

Am ajuns, dragi prieteni, la partea cea mai interesantă, mai „suculentă”, a promenadei noastre prin istoria „felinarului roşu”. Trecem la numele celebre care au populat de-a lungul timpului aceste cartiere din viaţa oraşelor noastre. Vom începe bineînţeles cu  cel mai cunoscut :

Crucea de Piatră – Era un cartier de bordeluri care se voia a fi „de lux”, o afacere de familie, din tata-n fiu. Practic, Crucea de piatră a fost un cartier care şi-a primit numele de la strada cu aceeaşi titulatură. Numele străzii vine de la o cruce asezată în capătul dinspre Dudeşti. Bordelurile din Crucea de Piatră se aflau în centrul Bucureştiului, între Calea Vitan şi Dristor. Deşi se voia un loc cu pretenşii, acesta s-a transformat rapid într-unul ieftin, vizitat de oameni foarte diferiţi: de la adolescenţi până la bărbaţi maturi, scriitori ca Ion Barbu sau servitori şi hamali.

Oamenii vorbeau şi despre Carol al II-lea care ar fi avut o aventură cu o faimoasa prostituată Foamea Neagră din cartierul Crucea de Piatră. Multe dintre prostituate erau minore, sărmane, fugite de acasă pentru a face bani. Despre acest loc se zvonea că era ocrotit de Poliţie, de fapt, autorităţile conveneau cu prostituatele de aici, care aveau chiar un imobil numit Casanova, ce era o „Societate pe acţiuni a proxenetelor din Cruce”.

Cartierul s-a dezvoltat sub ochii autorităţilor, care mai degrabă l-au susţinut decât să-i pună oprelişti. Legea spunea că trebuie desfiinţate bordelurile, dar nu specifica nimic de prostituţia în sine, astfel casele de toleranţă s-au transformat îndată în „camere mobiliate pentru adăpostirea prostituţiei”, unde fetele işi făceau în continuare meseria. Pe uşile camerelor erau trecute cărţile de vizită ale fetelor: „Lenuţa – primeşte de la 5 la 7”.

Vecinii se obişnuiseră cu amorul zilnic, iar poliţia supraveghea buna desfăşurare a operaţiunii ca să elimine riscul de incidente nedorite. Poliţia şi medicii le dădeau aviz medical prostituatelor chiar dacă ele nu erau controlate de niciun doctor. Totul reprezenta o mare afacere pusă la cale împreuna cu proxeneţii, de pe urma căreia doctorii implicaţi câştigau şi până la 10.400 de lei lunar.

Un caz scandalos pentru vremea respectivă a fost cel al Elenei Voicicovski alături de alte două fete, care, după ce au ieşit din Spitalul Colentina, au ajuns cu forţa în casa Elenei Dinescu, proxenetă cu renume în Cruce. Se pare că femeia le dădea bani agenţilor de poliţie Calinic şi Buliga pentru fiecare fată care ieşea din spitalul de boli venerice ca sa ajungă la ea şi la sora ei, Maria Dinescu.  Crucea de Piatră a cunoscut şi crime misterioase. Mai multe prostituate rusoaice, care începuseră să fie mai solicitate decat româncele, au fost ucise pe rând, în bordel sau în preajma acestuia. Se spune că fetele erau spioane ale NKVD-ului care aveau sarcina să sesizeze orice mişcare a ofiţerilor români cărora le provocau frecvent plăcere.

Alba Iulia –  cel mai cunoscut bordel era cel de la Hotelul „Bulevard“, situat pe Strada Vasile Alecsandri. Aici prestau fetele bine educate. Nuşi, una dintre practicantele vestite de aici, era absolventă de liceu, cunoştea mai multe limbi străine şi avea opt ani de prostituţie la vârsta de 28 de ani. Cea mai „longevivă“ damă de companie de la Bulevard era Eli, cu 11 ani de prostituţie certificaţi prin acte. La „Bulevard”, fetele erau oficial prostituate, fiind trecute sub această denumire şi în registrele poliţiei.

Tot în Alba Iulia, unele persoane erau foarte indignate si trimiteau plângeri la poliţie: „În special în zilele de sărbători, acestea se ţin lanţ pe străzi cochetând cu militari şi făcând glume cu conţinut imoral. Mai ales fetele tinere din societatea bună sunt foarte indignate de acest caz, spunând că ele nu mai pot ieşi la plimbare din cauza acestora, care le compromit pe toate“, se susţine într-o astfel de informare înregistrată în 5 iulie 1942. Sau şi mai dure : „Pe strada noastră locuieşte o persoană, zisă Livia, fostă locuitoare la Hotelul Bulevard care şi astăzi continuă acea meserie murdară, astăzi când avem o ţară democrată şi dă posibilitatea oricui să muncească dacă vrea. Această persoană nu vrea decât să umble luxos îmbrăcată şi să cheltuiască zilnic 50, 60 de mii pe dulciuri şi fructe. Dar noi nu mai puem suferi zi şi noapte scandalurile. Noi muncim ziua, iar noaptea vrem linişte. Avem copii care ne întreabă de ce merg soldaţii sovietici în casa din vecini. Vă rugăm să faceţi mutarea ei mai la periferie. Vă rugăm să rezolvaţi acest caz destul de înjositor într-un oraş mic ca Alba Iulia“ în martie 1946.

Brăila – Celebrul „La tanti Elvira” era chiar în port şi a fost ras de pe faţa pământului. Fetele matroanei Elvira nu aveau condicuţă, lucrau „la urgenţă”, iar bordelul devenise un cuib al destrăbălării, unde se ascundeau tâlharii Brăilei. Tanti Elvira primea clienţi dintre cei mai „săraci”, fetele îi serveau, însă aceia care nu plăteau erau pocniţi, la ieşire, cu ţucalul plin cu urină în cap, de nu le mai trebuia, altădată, să se zgârcească şi să nu mai scoată miarul din buzunar.

Până să-şi termine hamalii treaba, marinarii umpleau stabilimentul. Cele mai multe dame de consumaţie veneau din Basarabia sau Dobrogea, erau analfabete şi erau folosite de Prefectura Poliţiei ca şi informatoare. Paraschiva Izatov, de exemplu, de 21 de ani, originară din Vâlcov, Tulcea, de naţionalitate rusă, era cunoscută sub porecla de „Paşa”. La „profesiune”, poliţiştii scriau când „liberă”, când „prostituată”. Pozele erau cât se poate de „comerciale” şi nici prin gând nu-ţi trecea că fata din fotografie practică „cea mai veche meserie din lume” şi mai e şi analfabetă. Alte „dame” veneau din Cetatea Albă, Tighina, Măcin sau Ismail, din Ialomiţa şi Bucureşti. Prea puţine erau brăilence (din Islaz, de exemplu) sau căsătorite.

Braşov – Casa de „perdiţie” cea mai în vogă era „Clopotul de Aur”, de pe strada Castelului. Însă cele mai râvnite bordeluri erau cele de lux: „Pelican Bar şi Parisien Girl”, dar nu erau pentru toate buzunarele. Aici erau restaurante elegante şi foarte scumpe. Ce se întâmpla în cămările din „spate”, ştia toată lumea. Fetele erau foarte frumoase şi educate. Vorbeau franceza şi engleza. Toaletele lor erau comandate direct de la Paris. Localurile erau frecventate de personalităţile vremii şi de bogătaşi.

„La Sebeni” erau numele a 2 bordeluri. Unul dintre ele se afla pe o ulicioară ce dă în strada 13 Decembrie. Cel de-al doilea pe o străduţă din spatele Hidromecanicii, lângă un copac cu magnolii. Cel mai vesel stabiliment era în spatele Liceului „Principesa Ileana”, actualul Colegiu „Unirea”.

va urma

Anunțuri
Categorii:Diverse, Dosare
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: