Prima pagină > Dosare, Teroarea Comunistă > Cum şi de ce a murit tov. Chivu Stoica (2)

Cum şi de ce a murit tov. Chivu Stoica (2)

Versiunea neoficială: Toţi cei care l-au cunoscut pe Chivu Stoica (1908-1975) au fost unanimi în certitudinea că „fusese si­nucis„. Ultima sa soţie are argumente convingătoare că amintirile lui Chivu despre Doftana i-au fost fatale. Necioplit, fără educaţie, afemeiat (avea sifilis), Chivu Stoica făcuse carieră ca ilegalist cu ani mulţi de închisoare şi om de încredere al lui Gheor­ghiu-Dej. Se născuse într-un sat din Buzău, într-o familie săracă, cu 11 copii. Calificat cazangiu la Atelierele CFR Griviţa Bucureşti, intrase acolo în contact cu o celulă comunistă. Din 1933 şi până în 1944 i-a cunoscut în închisori pe mai marii partidului. Fusese cineva când Ceauşescu era abia începător!

Rolul lui Chivu Stoica, credincios si servil, era acela de persoană prin intermediul căreia Gheorghiu-Dej îşi punea în aplicare planurile. În acest sens, Silviu Brucan (evreul Saul Bruckner) rememora un episod semnificativ:
„La tradiţionalul pahar de vin roşu de după cină, cred că era la a doua sticlă, el s-a uitat în treacăt şi cam curios la mine, cu o căutătură dupa care ştiam ca urmează o «bombă», şi a zis: «Auzi, mă, Chivu acesta e un bou!» Am rămas interzis. Dej insistă: «Tu auzi, mă, ce ţi-am spus? Chivu e un bou!» Atunci nu m-am mai putut abţine, fiindcă şi eu eram la a doua sticlă, şi-am replicat: «Pai, dacă e bou, de ce l-aţi făcut prim-ministru?» De data asta a rămas el blocat. Şi, după un moment, zise: «Stai, n-o lua chiar aşa, că e un bou de un anumit soi. Dacă eu îi spun sa treacă prin zid, cu capul lui de ghiulea, trece! D-aia, vezi, l-am făcut prim-ministru»”

În „alegerea” lui Ceauşescu din 1965, votul lui Chivu a contat greu, fiindu-i ulterior recompensat cu func­ţia de preşedinte al Consiliului de Stat. Căci „democratul” pe atunci Ceauşescu preluase din moştenirea defunctului Dej doar cârma partidului. După doi ani s-a răzgândit. Deposedat de prima funcţie în stat, Chivu a rămas în conducerea CC cu responsabilitatea Colegiului Central de Partid. Între timp, toţi „baronii” lui Dej fuse­seră daţi la o parte. Pretextând abateri de la „morala socialistă„, Ceauşescu i-a înlocuit cu oameni noi.  Fostul prim-ministru Gheorghe-Maurer se pensionase în 1974, după un grav accident de maşină. Dintre foştii camarazi de Doftana rămăsese doar Chivu.

Maria Manolescu-Chivu, ultima şi mult mai tânăra soţie a lui Chivu Stoica, ingineră textilistă, se pensionase în 1987 cu grad de cercetător ştiinţific principal dintr-un institut de cercetare de profil. Fusese, printre altele, ministru-adjunct al industriei uşoare. Îl cunoscuse pe Chivu Stoica ca înaltă activistă în organizaţia de femei şi se căsătoriseră în 1965. Povesteşte: „După ce n-a mai fost preşedintele Consiliului de Stat, n-a mai avut gardă. În 18 ia­nuarie a venit acasă însoţit de patru securişti. Îl luaseră direct de la CC. Între ei, o femeie şi un bărbat ziceau că sunt soţi. Ea a zis că o cheamă Doina Roman,  că e nepoata Elenei Ceauşescu şi că lucrează la Securitate. El care era Ion Mihai Pacepa – că l-am cunoscut -, îşi zicea soţul ei. Şi acest Pacepa, «soţul», a stat cuminte acolo până l-au instalat, l-au dus pe Chivu în cameră. Apăruseră în casă zicând că-l păzesc de mine. Adică au venit cu garda, cu tot colectivul ăla ca să fie păzit de mine, vă închipuiţi?!

Chivu era epuizat, nu prea-şi dădea seama ce se-ntâmplă… Mai târziu, alţi securişti mi-au spus de droguri, de hipnoză…  Ce-i spunea asta, Doina Roman, făcea Chivu. Şi mi-au interzis mie să mă mai ocup de soţ. N-am mai avut voie. Să se ocupe Doina Roman  care s-a instalat cu ceilalţi doi securişti, în casă. Mi-au spus că sunt trimişi de conducere să aibă grijă de Chivu Stoi­ca. El zăcea, era bolnav, avusese cu ceva vreme înainte şi un infarct, avea tensiune… Ca să nu-i fac mai mare rău, am stat deoparte, fără scandal. Doina Roman pleca la Partid, mai venea… Apoi, a vrut Gospodăria de Partid să mă dea afară din casă. Am cerut audienţă dar familia Ceauşescu era plecată la odihnă. Am ajuns la Iosif Uglar, care era secretar al CC-ului şi-i ţinea atunci locul la partid. După ce i-am povestit tot ce e-n casă la noi, mi-a zis: «Să ştiţi că-mi pare rău că v-am primit». Cum, dom’le ? Ce să fac ?! «Nu ştiu.»

Judecând, eram convinsă de cum mergeau lucrurile. Pe Chivu voiau să-l scoată imoral. Asta a fost toată tactica lor. Între timp, soţia a fost înştiinţată că soţul ei cel epuizat şi păzit „dăduse divorţ”. Iar ei şi fetiţei i se propunea altă casă. În Primăverii se zvonise că amo­re­zatul Chivu nu se mai dezlipea de Doina Roman. Că afemeiatul senil o luase cu el şi în spital.  Se ştia bine că lui Chivu îi plăceau femeile, dar după infarctul din 1971 nu mai era cazul.

Alexandru Bârlădeanu: „Eu nu mai ştiu cu ce ocazie l-am auzit pe Chivu Stoica plângându-se că i s-au pus microfoane şi în pat, mi-a relatat  (1997). Referitor la timpul dinaintea morţii sale, probabil că în urma celor dezvăluite de acele aparate a avut loc o discuţie dură între Chivu, Nicolae Ceauşescu şi nevastă-sa, când s-a spus lucrurilor pe nume. Dacă îi va fi făcut Ceauşescu reproşuri în chestiuni de morală, Chivu i-a amintit cazul celui ce vede paiul din ochii altuia, nu şi bârna dintr-ai lui: ancheta homosexualităţii din Doftana.”

A fost sau nu Ceauşescu iubitul lui Gheorghiu-Dej ? Vechii activişti comunişti băgau mâna în foc că, la jumătatea anilor ’30, cei doi au întreţinut relaţii sexuale pe când se aflau în deteţie la Doftana. Însă Pavel Câmpeanu, un camarad de celulă al lui Ceauşescu de la Caransebeş, i-a mărturisit cercetătoarei Lavinia Betea că n-ar fi fost vorba despre Dej, ci despre un anume evreu Şmil Marcovici. În 2002, Pavel Câmpeanu a confirmat realitatea acelui episod. „Nu Dej fusese partenerul lui Ceauşescu, ci un anume evreu Şmil Marcovici„, a precizat Pavel Câmpeanu.

Scenaristul Titus Popovici, membru marcant al nomenclaturii comuniste, avea însă o altă părere, bazată pe mărturiile unor activişti de seamă. „În primii ani, scrie Titus Popovici, bufetul Marii Adunări Naţionale era mai populat decât sala mare: la preţuri simbolice se găseau tot felul de preparate «speciale», iar munca de bază a chelnerilor, ofiţeri de securitate de la căpitan în sus, era uşurată de coniacul «Courvoisier» dezlegător de limbi care costa mai puţin aici decât rachiul de pere din oraş; aşa că, am aflat de la Gheorghe Apostol că în închisoare Ceauşescu fusese «fetiţa» lui Gheorghiu-Dej; mai târziu, mi-au confirmat-o Chivu Stoica şi inginerul N. Celac, rezident în România anilor ’40 al GRU, serviciul de spionaj al Armatei Roşii, organizatorul, printre altele, al evadării lui Dej din lagărul de la Târgu-Jiu.”

Scriitorul german Thomas Kunze este un cunoscut biograf al lui Ceauşescu. În urma mărturisirilor lui Alexandru Bârlădeanu şi Titus Popovici, şi el a comentat în cartea sa, „Nicolae Ceauşescu – Biografie” episodul de la Doftana: “O relaţie homosexuală între Ceauşescu şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, ivită în condiţiile detenţiei, ar lămuri multe cu privire la evoluţia ulterioară a lui Ceauşescu. Mărturia lui Chivu Stoica, potrivit căreia, în ciuda incapacităţii sale dovedite, Ceauşescu a escaladat cu uşurinţă treptele spre cele mai înalte funcţii în stat, ar întări această ipoteză”.

Ne întoarcem la tovarăşul evreu Şmil Marcovici care era membru al Biroului Politic şi secretar al CC. Un om vechi în partid şi-n mişcarea revoluţionară. Pentru că era mai bătrân s-a hotărât ca cineva să-i cureţe celula şi să-i facă ordine, cu acest scop a fost însărcinat un tovarăş, croitor era de meserie. După puţin timp s-a aflat că a fost văzut de alţi tovarăşi, fiind vizeta de la celulă deschisă puţin, că practica perversităţi. Evreul Şmil Marcovici obişnuia să aibă relaţii îndeosebi cu tovarăşi tineri. La anchetă a confirmat şi el şi atunci s-au luat măsuri atât în Doftana cât şi de către conducerea partidului să fie scos din partid.

Evreul moare la cutremur (din 1940) sub dărâmături. Pentru cercetarea cazului s-a numit o comisie de anchetă din care făcea parte Ganev, Dej şi Chivu, situaţia lui a fost prelucrată în organizaţia de partid, căci el căuta să atragă o serie de tineri care erau acolo, vroia să-i strângă într-un cerc. Probabil că la el era un vechi obicei, o decădere morală. S-a lichidat cu totul după prelucrarea acestor fapte”. Exclus din partid la Doftana, după cum scrie Chivu Stoica, evreul Şmil Marcovici a fost scos şi din istoria oficială a partidului comunist. A fost însă unul dintre personajele însemnate ale PCdR !

Cadavrul lui Chivu Stoica a fost ridicat fără a i se da voie soţiei să-l vadă. Ei i s-a spus că s-a împuşcat cu arma de vânătoare. „Şi eu atunci, când mi-a spus de armă de vânătoare, m-am dus repede să văd armele, povesteşte interlocutoarea. După infarct nu mai avea voie să meargă la vânătoare, că medicii vorbeau de recul, de nu ştiu ce. Avea trei arme printre care un Holland-Holland. Cutiile cu ele erau la locul lor. Cu ce puşcă s-a împuşcat, nu ştiu. Fiindcă pe cele trei le-am predat apoi eu.”

Şi-a revăzut soţul doar pe catafalc. Nu din apropiere, că era ridicat foarte sus. Ca unui mare erou al clasei mun­citoare, lui Chivu Stoica i s-au făcut funeralii naţionale. Nici Ceauşeştii, nici primul-ministru Ilie Verdeţ n-au venit să-şi ia rămasul-bun, după protocol ori după datină, de la defunct. Niciodată văduva lui Chivu Stoica nu i-a mai revăzut pe Ceauşeşti. Până la sfârşit, toţi ceilalţi tovarăşi din vârf au evitat-o…

 

Notă: Fotografiile sunt preluate din „Fototeca online a comunismului românesc”, cotele: 22/1944; 28/21967; 4/1953

Anunțuri
  1. diablero
    11/10/2012 la 12:35

    Cine este insa acest Pavel Campeanu? A devenit ulterior sociolog? Iar N. Celac era oare ruda cu Serghei Celac?

    Apreciază

  2. merisorul
    11/10/2012 la 16:14

    Pavel Campeanu (1920-2003), un cunoscut sociolog. Comunist in tinerete, inca dinainte de instaurarea „dictaturii rosii“, apoi, dupa, om „de aparat“, s-a retras discret in anii ’60 in sociologia aplicata. Dupa decembrie 1989, Pavel Campeanu se alatura Grupului pentru Dialog Social.
    Nicolae Celac (Cealik), instalat de trupele sovietice la prefectura Craiovei si ulteroir membru al Comitetului de Stat al Planificarii este tatal lui Sergiu Celac si al Marianei Celac

    Apreciază

  3. diablero
    12/10/2012 la 10:07

    Eram convins, pe Pavel Campeanu l-am cunoscut personal in 1990, acesta fiind deja in GDS. Intuisem ca este un om „de aparat”, cum spuneti (asa mi-am explicat de ce Razvan Theodorescu era atat de deferent cu el…). Sergiu Celac a fost interpretul lui Ceausescu, imediat dupa 89 parca ambasador al Romaniei la Londra. Reiese din povestile legate de „rasturnarea” din decembrie 89 ca era la curent cu ce i se pregatea lui Ceausescu. Lumea este mica…

    Apreciază

  4. merisorul
    12/10/2012 la 12:37

    Aveti dreptate şi informaţiile sunt exacte. Intradevar lumea e mica, mai ales in RO… 🙂

    Apreciază

  5. diablero
    13/10/2012 la 09:35

    Cu o mica remarca: Sergiu Celac a aparut in presa si cu numele Serghei Celac (ce este drept, mult mai rar). Explicatia este simpla – numele a fost „romanizat”, asa cum s-a intamplat in cazul tatalui, Nicolae Celac (Cealik)… Tin sa va multumesc pentru lucrarea de „restituire a memoriei” pe care o faceti.

    Apreciază

  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s