Prima pagină > Ororile Aliaţilor > Dresda 1945, mutilarea unui simbol

Dresda 1945, mutilarea unui simbol

Nu ştiu de câte victime este nevoie pentru a folosi cuvântul „genocid”. Contorizarea lor seacă şi rece, nu am idee ce număr trebuie să depăşească pentru a încadra un măcel în categoria „crimelor împotriva umanităţii”. De la cât să pornim şi până la cât să numărăm, care-i pragul ? Dar ce s-a întâmplat între 13 – 15 februarie 1945 cu oraşul german Drezda, cred că întruneşte toate „cerinţele” istoricilor pentru a fi numit „masacru premeditat”.

Drezda a fost întotdeauna un simbol cultural din centrul Europei, o bijuterie de arhitectură barocă. În 1945 era al 7-lea oraş ca mărime din Germania, cu o populaţie în jur de 600 000 de suflete. Marea majoritate copii, femei şi bătrâni, bărbaţii fiind plecaţi pe front. Oraşul era păzit de o garnizoană foarte mică, câţiva pompieri şi poliţişti. Brusc, din cauza avansării hoardelor Armatei Roşii, oraşul a fost copleşit de peste 700 000 de refugiaţi, prizonieri de război şi răniţi îngroziţi de abuzurile oribile ale ruşilor „eliberatori”. Astfel în februarie ’45, Drezda adăpostea peste 1,3 milioane de persoane fără posibilitatea de a se apăra.

Oraşul fusese cruţat până atunci de raidurile aliaţilor tocmai pentru că nu prezenta importanţă strategică, industria locală fiind reprezentată de o fabrică de porţelanuri şi una de ţigări. Aliaţii susţineau că fuseseră transformate pentru a se încadra în rândul celor care produceau armament, dar ele nu au fost nu au suferit pagube, fiind situate la marginea oraşului. Imaginea de oraş cultural şi nemilitarizat a contribuit la întărirea speranţei că oraşul nu va fi atacat. Cu atât mai mult cu cât circula mitul că britanicii şi americanii iubesc Dresda şi că însuşi Winston Churchill ar fi avut o mătuşă care trăia în „Florenţa de pe Elba”. Tunurile antiaeriene care existaseră în Dresda în primii ani ai războiului fuseseră mutate în alte locuri considerate a fi supuse unui risc mai mare de bombardament.

Era război! Dar şi în război există reguli. Se pare că doar pentru unii, dacă citim următoarele declaraţii:

„Trebuie să subliniez că Luftwaffe (aviaţia germană) a acţionat conform legilor războiului. Nu a atacat decât obiective militare. Dacă au existat civili ucişi sau răniţi, aceasta s-a datorat faptului că se aflau în apropierea obiectivelor respective. Este important ca acest lucru să se ştie în Franţa şi în Anglia, pentru a nu se recurge la represalii nejustificate […]”.- (Raportul generalului francez Armengaud)

„Respectând regula după care obiectivele noastre sunt pur militare, populaţia civilă, aflată în apropierea acestora, trebuie să simtă în aceeaşi măsură greutatea războiului. Nu este vorba de o schimbare fundamentală a politicii. Nici o declaraţie publică nu va trebui făcută despre acest subiect!” – (Winston Churcill prim ministru englez). Masacrul putea să înceapă !

Atacul s-a produs în două etape: prima, un atac masiv cu bombe, a doua, un atac consecutiv împotriva formaţiunilor de ajutor şi apărare germane. În noaptea de 13/14 februarie 1945, 1.400 de bombardiere britanice din clasa „Lancaster”, aparţinând Grupului 5 din Royal Air Force, au aruncat asupra oraşului 650.000 bombe incendiare şi 3.000 de proiectile explozive de mare putere. Statistic, aliaţii au utilizat o bombă la fiecare doi germani ! Din 28.010 de imobile – cât avea Dresda înaintea bombardamentelor, au fost distruse circa 95%, iar numărul morţilor variază potrivit unor surse, între 200.000 şi 500.000, cei mai mulţi, civili. Raidul a fost urmat de un al doilea val de bombardiere al Flotei a 8-a din cadrul United States Army Air Force, la mijlocul zilei următoare, operaţiune total inutilă, ducând la întreruperea pentru doar trei zile a circulaţiei feroviare.

Bombardamentul a fost unul planificat minuţios pentru a se obţine un maximum de distrugere şi a fost executat în condiţii extrem de favorabile. S-au folosit nu doar bombe explozive, cu rol de distrugere a clădirilor, ci şi o imensă cantitate de bombe incendiare care ele au generat cel mai mare număr de victime. Prin felul în care a fost executat atacul a fost produsă aşa numita “furtună de foc” care a transformat oraşul într-o imensă torţă. Bombele explozive provocau mai întâi spărturi în clădiri şi pulverizau geamurile, urmând ca apoi, cele incendiare să aprindă focuri care să se extindă treptat şi, favorizate de curenţii de aer rapizi din clădirile fără ferestre, să se unească unele cu altele. Acestea generează un vânt deosebit de puternic care îi absoarbe pe oameni. Oxigenul dispare rapid, aerul devenind irespirabil.

Temperatura de pe străzi a urcat până la peste 1000 de grade Celsius ! Chiar şi piloţii au simţit căldura uriaşă care se ridica deasupra oraşului, la câteva mii de metri fiind deasupra. Unii au încercat disperaţi să se adăpostească în fântânile şi rezervoarele cu apă ale oraşului. Cei mai mulţi au murit acolo fierţi, adesea până la calcinarea completă. Furtuna de foc a avut o forţă uriaşă… Cei care s-au salvat din oraş au fost cei care au reuşit să se strecoare pe străzile pline de moloz şi clădiri prăbuşite spre Elba, înainte ca furtuna de foc să le închidă toate căile de acces pe străzile devenite de nerecunoscut şi greu de traversat.

Catedrala lutherană Frauenkirche, un monument de referinţă al creştinismului european, a rezistat în mod uimitor bombardamentului până în 15 februarie dimineaţa. Bombele nu au reuşit să o distrugă. Însă, din cauza căldurii, pilonii de susţinere ai catedralei şi mortarul acesteia au slăbit şi nu au mai putut suporta greutatea cupolei. Catedrala s-a prăbuşit în dimineaţa zilei de 15 februarie 1945. Fusese pentru peste 200 de ani unul dintre simbolurile Europei creştine. Timp de 5 decenii ruinele ei au rămas un simbol al războiului, apoi după 1989 a fost reconstruită.

Justificările penibile apărute după război, erori datorită condiţiilor meteo, sunt contrazise de realitaţile genocidului:

– singura instalaţie cu adevărat militară semnificativă, aerodromul Luftwaffe situat la câţiva kilometri de nordul oraşului, nu a fost atacat în timpul bombardamentului; puţinele avioane Luftwaffe erau ţinute la sol din cauza lipsei de combustibil.
– staţia de cale ferată, importantă de altfel, nu a fost marcată ca obiectiv de avioanele britanice „Pathfinder”, avioanele-călăuză pentru bombardiere, echipajele fiind instruite să arunce bombe doar asupra centrului oraşului, situat la nord de staţia de cale ferată.
– distrugerile provocate sistemului feroviar au fost minore, acesta reluându-şi activitatea după doar trei zile de la atac.
– marea majoritate a punctelor industriale cu caracter militar important din Dresda nu se aflau în centrul oraşului, ci în suburbii, unde densitatea bombardamentului a fost extreme de scăzută.

– au fost distruse spitale şi biserici; numeroşi prizonieri de război aliaţi care se aflau în oraş au fost ucişi, un număr de membri ai rezistenţei anti-naziste din Germania, care au reuşit să scape din închisoare în timpul haosului cauzat de bombardamente, dar nimeni nu susţine că toate acestea făceau parte din obiectivul raidului.

S-a mai sugerat că bombardarea capitalei saxone a fost destinată facilitării înaintării Armatei Roşii, susţinere fără acoperire, neexistând nici o dovadă care să confirme, dimpotrivă. Posibilitatea unor raiduri aeriene anglo-americane cu privire la obiectivele din estul Germaniei a fost discutată la Yalta, dar în timpul discuţiilor, sovieticii şi-au exprimat îngrijorarea că ar putea fi lovite din greşeală propriile linii, aşa că au solicitat ca RAF şi USAAF să nu acţioneze prea mult spre est. Mai mult decât atât, sovieticii nu şi-au dat niciodată acordul pentru planul de bombardare a oraşului Dresda, cum se afirmă adesea.

Cercetările au demonstrat că bombardamentul asupra oraşului Dresda a fost un act sadic şi premeditat, responsabilitatea aparţinând în întregime Marii Britanii şi SUA. Ordinul a fost al lui Winston Churchill, iar Ministerul Apărării al Marii Britanii, a încredinţat misiunea Comandamentului de Bombardament, de sub comanda mareşalului Aerului, Sir Arthur „Bomber” Harris, – unul din cei mai cruzi măcelari ai celui de-al doilea război mondial şi principalul responsabil pentru masacrul de la Dresda.

Cine a plătit, a fost cineva tras la răspundere, judecat, condamnat ? NU ! Crimele sunt doar ale învinşilor. Întotdeauna…

Anunțuri
Categorii:Ororile Aliaţilor
  1. eugen
    25/10/2012 la 12:41

    „…iar numărul morţilor variază potrivit unor surse, între 200.000 şi 500.000”

    ??? pai chiar zilele trecute vazusem un documentar despre bombardierele Lancaster, cu actorul Ewan McGregor si fratele sau, si cand s-au referit la Dresda au zis ca au fost in jur de 20.000 (sigur!) de victime.
    La cata populatie era atunci in Dresda si la ce intensitate a avut bombardamentul, tare ma indoiesc ca au fost doar 20 de mii!! E o mare, mare ticalosie! Avem practic o altfel de istorie pusa in scena de UK, niste indivizi bolnavi care sunt obsedati sa-l prezinte pe hitler si regimul sau (nu zis k n-au fost rai) dept cel mai mare rau si automat e dat exemplu, ca si cum ar fi o educatie anti/germana, retrograda. Mao Tse Dun, Pol-Pot, Kim irSen, astia nici nu exista pt ei!

    Apreciază

  2. eugen
    25/10/2012 la 12:42

    erata- nu zic k n-au fost rai.

    Apreciază

  3. eugen
    25/10/2012 la 12:45

    -si mai adaug inca ceva si inchei: documentare si puncte de vedere ale unui popor pervers si ipocrit la maxim, au facut multe documentare despre exterminarea evreilor de ex. dar pe ei, astazi daca ii intrebi asa mai personal, ii doare in cot de evrei si sunt foarte ironici si critici cand vine vorba de evrei. Propaganda facuta la comanda care n-are nici o treaba cu principiile lor. Si daca e sa vorbim si de rasism……….same shit.

    Apreciază

  4. 23/11/2012 la 23:10

    Da, am vazut si eu memorialul din Dresda, doi ani la rand, prima data in ’85 cand am fost in voiaj de nunta, si anul urmator cateva luni in interes de serviciu. Cutremurator. Ce e interesant, desi atunci erau sub ocupatie sovietica, ocupatie de ocupatie, adica la cel mai mic delict, ne-acordare de prioritate sa zicem, erai dus mai intai la comandamentul sovietic de ocupatie, si abia apoi dadeai declaratie la Staatspolizei, ei bine, ei sustin adevarul lor, cel putin 200 de mii de morti. Muzeul e cutremurator. Exact ca Pompei, mame carbonizate cu copiii la san, greu de suportat. Caldura aerului a mumificat efectiv oamenii. Nu sunt arsi, sunt mumificati, chiar si parul s-a pastrat intact. De ce toate astea? Se vorbeste mai putin. Dar daca va uitati pe youtube, sunt cateva interviuri cu veterani ai Wehrmacht-ului, care intr-o singura lupta au depasit numarul de 1000 soldati americani impuscati. Un calcul aritmetic simplu ne va spune ca nu erau de ajuns toti barbatii din State sa infranga armata germana. Mai ales cand germanii aflasera de planul Morgenthau. De asta s-a recurs la bombardamente teroriste. Si Dresda e doar episodul cel mai cutremurator prin faptul ca victimele au fost arse. La fel de multi au murit inecati prin distrugerea barajelor. Acelasi motiv la Hiroshima si Nagasaki. In fine, am trait vreo 4 ani in Germania, si pot spune ca in ciuda represiunii crunte, sunt destul de multi, surprinzator, marea majoritate adolescenti, care doresc sa se vorbeasca si de holocaustul lor. M-a surprins in mod placut cat de multe stiu despre propria istorie, in ciuda statului politienesc si represiunii. E mai greu de inteles, numai cel ce a trait printre ei cativa ani poate sa vada asta. Nicio grija, adevarul va iesi la iveala, ca si responsabilitatile. Ar trebui sa luam exemplu de la ei. Pentru ca si ei se pregatesc de razboi, un razboi pasnic, mediatic, dar nu mai putin crancen. Din pacate, 60 de ani de indoctrinare nu se poate sa nu lase urme. Daca cei mai in varsta au oarece complexe inca, cei tineri nu se sfiesc sa afirme adevarul lor. Cu curaj, in ciuda represiunii crancene. Cum spuneam, ar trebui sa luam exemplu de la ei. Din pacate, nu suntem nemti…

    Apreciază

  5. merisorul
    24/11/2012 la 11:10

    Aveti dreptate, din pacate majoritatea dintre noi nu suntem „nemti”, dar poate se mai gasesc unii care nu accepta minciuna si au coloana vertebrala dreapta, nu ? Greu e inceputul, pana incepe adevarul sa iasa la iveala, dupa aceea ochii se vor deschide !

    Apreciază

  6. truthOrdaRe
    23/12/2012 la 16:43

    @corneliu: „Nicio grija, adevarul va iesi la iveala, ca si responsabilitatile” asa sa te auda Dzeu!!
    ma bucur sa aud ca generatia tanara isi stie istoria si ororile prin care au trecut bunicii si parintii lor, ca nu stau indiferenti la falsificarea istoriei si la bataia de joc la care au fost supusi.
    a fost cu adevarat un Holocaust al civililor germani – un link util : http://rense.com/general19/flame.htm
    Nu inteleg cum pacalicii astia de la wikipedia pot sa sustina ca au fost in jur de 30 de mii de victime?? si documentarele de pe televiziunile istorice (profesionale dealftel, nimic de zis- History, Millitary Chanel, etc) spun aceeasi chestie, 20 de mii de victime, provocand cea mai simpla logica cumaland niste date: nr civililor din oras si intensitatea dementiala a bombardamentului, cu scopul de a soca atat civilii germani cat si viitoarele armate ale lumii (URSS, de exemplu)- uite, smechere, ce putem face noi! putem ucide oameni de 9 ori cat au omorat fraerii astia de fritzi….

    Apreciază

  7. 23/12/2012 la 18:37

    Din pacate sa stii ca atat dl. Corneliu cat si subsemnatul ne apropiem la varsta, adica am trecut de „perioada critica”. Suntem tot din garda veche si probabil ca aceasta cautare frenetica prin istorie, pentru aflarea adevarului, se datoreaza unei anumite educatii. Tineretul de azi este prea putin interesat de ce a fost si acest fenomen se datoreaza indrumarilor primite acasa, modului in care se face scoala si atractiilor facile care le sunt „sadite” la tot pasul. Este si aceasta o strategie de supunere a lor. Cat mai putine cunostinte acumulate, pentru a avea o masa de oameni usor manevrabila.

    Apreciază

  8. Nicolae
    24/02/2013 la 18:55

    Asta a fost „democratia si umanismul” derbedeului criminal „democrat” Churchill si jidanul Roosevelt, doi banditi aliati lui Stalin si comunismului international!Churchill, cel mai Mare Porc „democrat” din lume, assassin-mason judaizat!

    Apreciază

  9. acronim
    25/02/2013 la 08:41

    subscriu, Nicolae!

    Apreciază

  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s