Prima pagină > Diverse > Teatrul românesc interbelic

Teatrul românesc interbelic

Câteva scurte consideraţii despre fenomenul teatral românesc dintre cele 2 războaie mondiale:

Cel mai dinamic segment al epocii il constituiau numeroasele companii particulare, de un prestigiu deosebit se bucurau “Bulandra” şi “I.L. Caragiale”.
Teatrul din Sărindar, fondat în 1939 de Maria Filotti, se impune prin montări îngrijite si calitatea trupei, formate mai ales din tineri.

Teatrul Comedia, condus de Sică Alexandrescu, rămâne sediul spectacolelor spumoase de bulevard
Teatrul „Munca şi Lumina”, al cărui animator este Victor Ion Popa, se adresează publicului popular
Compania Cărăbuş a lui Constantin Tanase îi atrage pe amatorii de revistă

În plin război îşi deschid porţile alte companii particulare:
Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea şi Forty Etterle [fondat la inceputul stagiunii 1941-1942]
Teatrul Mic, unde se montează cu precădere piese din repertoriul italian şi francez
Deasemenea un eveniment prea puţin menţionat (oare de ce…) l-a constituit înfiinţarea în 1941 sub patronajul poetului-martir Radu Gyr (ministrul legionar al cultelor) a Teatrului Baraşeum, singurul teatru evreiesc din Europa care a funcţionat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Terminarea războiului aduce inaugurarea a noi teatre particulare: Modern, Odeon (construit de inginerul Ciulei pentru fiul său, Liviu Ciulei), Mogador

După instalarea guvernului Petru Groza, în martie 1945, noua orientare politică a Romîniei începe să se repercuteze şi asupra teatrului. În toamna lui 1945 ia fiinţă în Capitală sub conducerea vechiului militant socialist N.D. Cocea, prima instituţie de “profil nou”: Teatrul Poporului, care işi creează până în 1947 filiale în mai multe oraşe [în 1948, Teatrul Poporului avea cinci trupe regionale, cu sediile în Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara şi Brasov]. În repertoriu sunt incluse şi piese din dramaturgia sovietică.

În august 1947 intră în vigoare noua lege a teatrelor şi tot atunci se infiinţează Consiliul Superior al Literaturii Dramatice şi al Creaşiei Muzicale. A fost debutul ideologizării teatrului romanesc, care odată cu desfiinţarea în 1948 a companiilor particulare, intră în perioada sa comunistă.

Anunțuri
Categorii:Diverse
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s