Pogromul de la Iaşi (1)

Nume: CIOFLÂNCĂ Prenume: ADRIAN MIHAI – Data şi locul naşterii: 31.08.1974, Piatra-Neamţ – Studii: 1993-1997 Facultatea de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi; licenţă obţinută pentru lucrarea cu titlul „Construcţia simbolică a autorităţii. Începutul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1837)”, coordonată de prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti şi asist. univ. Mihai-Răzvan Ungureanu. – Poziţie actuală: Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, cercetător ştiinţific gr. III, drd. (adresa: Iaşi, str. Lascăr Catargi, nr.15, cod 700107).

Domnul istoric descris mai sus, actual şi membru CNSAS, a decis (independent bineînţeles) să lanseze pe internet un site dedicat „Pogromului de la Iaşi” din 1941. O iniţiativă binevenită, chiar salutară, evenimentul nefiind studiat aprofundat şi cunoscut destul de puţin. Curios, cum sunt, am vrut să aflu mai multe detalii despre cel care a iniţiat acest proiect. Nu mică a fost surpriza, când am observat (ca şi jurnalistul Victor Roncea) că dl. Cioflâncă este un admirator al „cosmetizării” propriului C.V., avându-i ca exemple celebre pe înaintaşii Ponta şi Şova ! Astfel el se recomandă :

Ori, într-o adresă trimisă d-lui Victor Roncea, Academia precizează că: “… Dl. Adrian Cioflanca NU este membru al Academiei Romane, nici corespondent, nici titular si nici de onoare. Este cercetator la Institutul de istorie al Academiei Romane din Iasi.”  Zic: într-o ţară condusă de un prim-ministru plagiator dovedit, ce mai contează o „mică” adăugire mincinoasă la CV-ul unui cercetător ştiinţific de grad III (o fi şi grad mai mic ?).

Trec peste această primă deziluzie şi accesez pagina respectivă. Emoţiile unor viitoare descoperiri istorice mă copleşesc în timp ce google-ul mă invită la respectiva adresă. Pagina se încarcă relativ rapid, chiar dacă e plină de mărturii foto-video (multe preluate din arhivele CNSAS). Prima impresie: site-ul arată destul de bine, tehnic vorbind. Dar nu despre partea de web-design vorbim noi aici :), ci despre informaţiile oferite. La acest capitol site-ul este un zero barat ! În afară de fotografii obţinute din diferite arhive, 2 filmuleţe de pe youtube şi câteva procese verbale dl. Cioflâncă nu ne prezintă nimic.

Dl. Cioflâncă, istoricul cu CV-ul trucat, ar trebui să ştie că „diavolul se ascunde în detalii”, sau poate ştie dar se preface că nu. Ştiu ca o fotografie înlocuieşte multe cuvinte iar impactul vizual este, uneori, foarte puternic, dar mai trebuie ceva pentru un studiu istoric: documente. Mai ales că faptele s-au petrecut în 1941, adică recent din punct de vedere istoric. Dl. Cioflâncă ataşează descrieri bazate pe supoziţii unor fotografii, ceea ce scade nivelul credibilităţii. De exemplu: „Grup de evrei reţinuţi, probabil pe 29 iunie 1941″ sau „Femei şi bărbaţi evrei bătuţi în zilele pogromului, probabil pe Strada Cuza Vodă”. Aş putea, urmând modul de lucru al Dl. Cioflâncă, să prezint următoarea fotografie astfel: „grup de cetăţeni, probabil evrei, probabil reţinuţi, probabil de jandarmi români, probabil pe 29. 06. 1941, probabil în Iaşi

sau: „Femei şi bărbaţi, probabil evrei, bătuţi probabil în zilele pogromului, probabil pe str. Cuza Vodă, probabil din Iaşi”

Cam multe „probabilităţi” strecurate prin toate cotloanele expunerii Pogromului de la Iaşi. Bineînţeles că evenimentele au avut loc, nu există nici un dubiu, dar un studiu istoric serios trebuie să aducă în faţa cititorului elementele, documentele şi declaraţiile tuturor părţilor implicate. Nu poţi să prezinţi doar viziunea unei singure „tabere”. Acesta se numeşte partizanat şi este toxic adevărului istoric ! Ori Dl. Cioflâncă şi colegii săi, nu aduc informaţii decât din partea victimelor. Pe ei nu-i interesează cum s-a ajuns la oribilul masacru, motivele care au stat la apariţia pogromului, ce fapte li se impută celor consideraţi vinovaţi, cum şi de cine au fost ei judecaţi şi condamnaţi.

Pentru Dl. Cioflâncă, Pogromul de la Iaşi din 1941 nu are secrete, românii sunt vinovaţi de măcelul a peste 10.000 de evrei ! Nici măcar provenienţa fotografiilor nu a fost dezvăluită : „Nu se ştie cu precizie cine a făcut fotografiile din zilele pogromului, dar din informaţii indirecte se poate deduce că o parte din instantanee au fost surprinse de Serviciul Special de Informaţii, altele de soldaţi germani.”  Hai să presupunem că fotografiile din timpul pogromului sunt cu autori necunoscuţi şi prezintă persoane „probabil” la fel de necunoscute, dar cele făcute în timpul anchetei şi procesului ? Explicaţii de genul : „În stânga, acuzat, în dreapta, martor, în timpul unui interogatoriu de confruntare.” ce credibilitate au ?

Ca să nu mai subliniez şi faptul că, pentru corecta informare, Dl. Cioflâncă „uită” să prezinte detalii despre realitatea din acele vremuri. Iată câteva „descoperiri” care ridică multe semne de întrebare:

 – „O echipă coordonată de cercetătorul Adrian Cioflâncă de la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi a efectuat săpături într-o pădure din apropierea aşezărilor, descoperind o groapă comună pe un versant cunoscut sub denumirea de Valea Climoaiei. Acţiunea derulată de Institutul Naţional pentru „Studierea” Holocaustului din România „Elie Wiesel” în parteneriat cu Facultatea de Istorie din Iaşi a reuşit să pună în evidenţă şaisprezece cranii, precum şi o serie de obiecte care atestă calitatea civilă a victimelor(?): nasturi de la haine, o cataramă de curea sau o talpă de pantof mărimea 35, probabil de femeie. În groapă au fost descoperite şi tuburi de gloanţe de calibru 7,92 CMC (Copşa Mică Cugir) sau PA (Pirotehnia Armatei) producţie 1939 şi 1940, folosite de armata română în război”. Contrazicând declaraţiile pripite şi condamnabile ale funcţionarului Muzeului din Iaşi, comunicarea oficială a prim-procurorului Tribunalului din capitala Moldovei precizează: „Nu există până acum nici o probă ştiinţifică în măsură să demonstreze că acolo este vorba de armată sau de populaţie civilă.”

-„Săpăturile au fost făcute în comuna Popeşti, Popricani […], au fost scoase din pământ cranii şi alte fragmente de schelet provenind de la 16 oameni. […], Istoricii  cred că au descoperit cadavrele a 16 evrei executaţi lângă Iaşi, în 1941. […]. Se presupune (iar probabilităţi ?) că au aparţinut unor evrei ucişi în timpul regimului Antonescu. Zona în care a fost descoperită groapa comună a fost împânzită de procurori şi criminalişti. Arheologii vorbesc despre un masacru petrecut în pădurea Vultur. Călăii ar fi făcut parte dintr-un regiment românesc. Versiunea istoricilor nu este confirmată şi de procurorii militari care se ocupă de caz.”

Dar ce te faci când, pe timp de război, comandamentul militar al zonei Iaşi era asigurat de germani, iar trupele româneşti se supuneau ordinelor ofiţerilor nemţi ? „Conform datelor istorice,  pogromul de la Iaşi a fost ordonat „probabil” de către comandamentul german în ziua de 21 iunie 1941. Pe 27 iunie a început trierea populaţiei evreieşti de cea română şi la ora 22:00 a început procesul de execuţie.” Sau despre modul în care s-a desfăşurat ancheta şi procesul între 1945 – 1948. Astfel anchetatorul şef a fost tov. Dumitru Săracu, fost chelner şi bucătar la restaurantul „Capşa”, fost deţinut la Târgu Jiu, reprezentat al PCR-ului, care habar n-avea de termenii juridici dar era „acuzator public”. El a făcut parte şi din completul de judecată al „Tribunalului Poporului” care s-a ocupat de caz.

va urma