De ce nu ne-aţi lăsat să vă iubim ? (1)

Când alţii vă alungau, aţi venit la noi. Când alţii vă ucideau, noi v-am primit în ţara noastră. Popor dezrădăcinat (nu din cauza noastră), popor umilit, alungat, decimat, asuprit (nu de noi), aţi găsit adăpost în România. Şi noi am tăcut ! Pentru ce aţi venit aici, dacă eram asasini ? De ce v-aţi aşezat generaţiile pe acest pământ, dacă românii erau nişte bestii ? Ce încredere aţi avut să ridicaţi sinagogile lângă bisericile unui popor de criminali ? Şi v-am primit şi v-am omenit şi v-am ajutat, dar mai ales am tăcut !

Mai întâi aţi împânzit satele : “Veţi vedea că Moldova e secată, suptă de cîrciumarii şi accizarii evrei; veţi vedea cum în Moldova un evreu intră în sat sărac lipit şi peste 2-3 ani iese cu capital mare, veţi vedea lipitorile satelor din Moldova” – Mihail Kogălniceanu. Apoi târgurile au încăput pe mâinile voastre : “Este înspăimîntător, domnilor, să vezi extinderea de zi cu zi a acestei congregaţii funeste, dar mai înspăimîntător este că gîndeşti că nicăieri ea n-a prins rădăcini atît de adînci ca la noi” – Cezar Bolliac. În final, oraşele şi-au înghesut prin mahalale românii, pentru a vă face loc : „evreii lucrează ca să aibă pentru ei, ca naţie năvălitoare, cît mai mult. Pînă şi în profesiunile libere, pînă şi în învăţămînt, în ştiinţă, în literatură, ca avocaţi, ca medici, ca arhitecţi, ca profesori, tot mai mulţi, cu filologii, cu ziariştii, cu poeţii, cu criticile lor, ei ne dau pur şi simplu afară din ţara noastră…” – Nicolae Iorga.

Strigătelor de disperare ale fruntaşilor noştri, oameni erudiţi şi patrioţi, le-am răspuns prin tăcere şi supunere. V-aţi ridicat case, şcoli, spitale, numai pentru voi. Din banii cui ? Aţi strâns averi indecente. Pe spinarea cui ? Nu v-a ajuns, vroiaţi şi pământul nostru ! Cu ce drept ? Nu l-aţi putut cumpăra, l-aţi luat în arendă de la boieri corupţi. Şi aţi supt sângele ţăranilor până la ultima picătură ! Şi lumânările şi groapa din cimitir trebuiau s-o cumpere de la semenii voştri : “Trustul fraţilor Marcu, Kalman, Froim Soil şi Avram Fischer ţine în arenda 69 de moşii… în ultimii doi ani arenzile au fost urcate de două ori…” Gazeta Voinţa Naţională din 9 martie 1907.

Mai ţineţi minte „Alianţa Universală Israelită”, cred că mai există şi azi. Cât „bine” a făcut românilor această organizaţie ! Dar de “Fischerland” vă mai aduceţi aminte ? În 1904 acest trust, al fraţilor evrei Ficher, stăpânea şi exploata la sânge 237.863 ha pământ arabil, iazuri, păşuni, alcătuind o feudă cu 79 de comune rurale. Până şi pentru a-şi adapă vitele la iaz, ca şi pentru lut, ţăranii plăteau taxă evreilor Fischer ! Dar poate de alţi „cămătari de pământ” ca : Gastiner din Botoşani, Gutman din Roman, Juster şi Mendel din Brăila, vă amintiţi… Sau de rabinul Reichorn din Praga, care, in 1896, alcătuise planul de iudaizare a proprietăţilor funciare : «în numele justiţiei sociale şi a egalităţii, vom împărţi marea proprietate la ţărani care, fiind lipsiţi de mijloace de exploatare, se vor adresa nouă, devenind datornicii noştri, iar capitalurile noastre făcându-se stăpâne, noi vom fi marii proprietari şi puterea va fi a noastră».

Atunci nu eram antisemiţi ? Ţăranii batjocoriţi pentru o bucată de pâine erau buni atunci ? Câte piei au jupuit semenii voştri de pe ei ? Lasă-i să moară de foame cu pământul lor cu tot, Shalom ! Şi 1907 tot de la nişte evrei a pornit ! La începutul acelui an, în România Mică arendaşii evrei atingeau cifra de 915, având o suprafaţă arendată de 1.113.147 ha, în afara pădurilor ! Dispunând de capitaluri imense, trusturile evreieşti trecuseră în 1906 dincolo de Milcov, arendând moşii în judeţele Brăila, Ialomiţa şi Dâmboviţa, pe care le-au exploatat după aceleaşi practici pe care le experimentaseră în Moldova. Nu se mai putea, era prea mult ! „Răscoala a izbucnit în Moldova, pe moşia Flămânzi, (tocmai în inima Fischerland-ului – n.a.), şi a avut de la început un caracter puternic antievreiesc din pricina nemulţumirilor acumulate vreme de decenii de către masele ţărăneşti exploatate de cârciumarii, cămătarii şi arendaşii evrei. Ţărănimea răsculată a năvălit în târgurile locuite de evreime, precum Hârlău, Târgul Frumos, Podul Iloaiei, unde au devastat prăvăliile şi cârciumile evreieşti, după care s-au revărsat asupra conacelor moşierilor şi sediilor arendaşilor.” – Radu Theodoru

Au murit atunci mii de ţărani români (a câta oară ?), pentru o palmă de pământ. Din sângele vărsat atunci, nici o picătură nu v-a înroşit mâinile ? De ce nu ne-aţi lăsat să vă iubim ?

va urma