Prima pagină > Cei care scriu, Despre Lichele > Să nu uiţi, Zahario…

Să nu uiţi, Zahario…

zsÎn ”Zile de lagăr”, Zaharia Stancu acest profitor al diferitelor regimuri (culminând cu parvenirea totală din perioada comunistă), care nu a luptat pe front nici măcar o zi, îşi permite, tocmai pentru a scuipa lăturile de pe trecutul său duplicitar şi a se ”curăţa” de mizeria burgheză în faţa comuniştilor, să-l descrie pe martirul poet Radu Gyr astfel: ”…palton maro cu blană la gât, căciulă mare, capul înfundat în ea, nu-i văd decât ochelarii și partea de jos a obrazului. I-a crescut mult barba… Dacă nu s-ar bărbieri… ar căpăta curând de tot o prea frumoasă barbă roșie de rabin. Totdeauna a umblat Radu Gyr, de 20 de ani de când îl cunosc, cu capul în jos, ca un porc care căuta prin gunoaie ceva de ros…” Cine-l ura cu orbire viscerală pe Radu Gyr ? Iată caracterul Zaharia Stancu, dezbrăcat de haina scriitoricească.

Prin jurnalul său din lagărul de la Târgu Jiu (unde a stat 3 luni în 1942), intitulat ”Zile de lagăr”, publicat în 1945, Zaharia Stancu se înhamă cu toată priceperea și forţa la urnirea jugului comunist. Scriitorul profită de confuzia care l-a aruncat în lagăr (e trimis acolo fiindcă e confundat cu altcineva), simte pulsul vremii şi îşi rescrie biografia. De un oportunism feroce, scriitorul şi jurnalistul Zaharia Stancu, îngenunchează cu smerenie în faţa ”icoanei” lui Stalin și lustruieşte cu sârg cizma armatei roşii, ”eliberatoare”. De altfel, el mai slujise în trecut cauza Moscovei, prin anii 30 frecventând ambasada sovietică. În ziarul său, Lumea Romînească, a angajat mulţi redactori comunişti, iar Ion Gh. Maurer făcea parte chiar din consiliul de administraţie, ziarul fiind finanţat în parte din fonduri Komintern. Prin 1940 linia ziarului a devenit anti-U.R.S.S, fireşte, când conjunctura politică europeană s-a schimbat şi Zaharia Stancu a jucat cartea patriotismului, criticând atacul bolşevic asupra Finlandei.

După 1944 a devenit unul din intelectualii şi gazetarii colaboraţionişti, alăturându-se ocupaţiei sovietice şi regimului comunist. Serviciul de cadre al P.C.R a descoperit dosarul său în arhive şi adevăratele sale activităţi şi fidelităţi. La 22 martie 1950, Secretariatul Comitetului central a hotarât să-l excluda din partid pe motiv că în tinereţe colaborase cu Siguranţa ca informator şi pentru articolele despre Războiul de Iarnă din Finlanda. Gheorghiu-Dej era de părere că “trebuie avut grija sa nu-l îndepartam, sa nu-l aruncam în bratele dusmanului. Trebuie stat de vorbă cu acei care au început să scrie bine.” Nu i se ridică dreptul la scris, Z.S. continuând şi perfecţionându-şi arta pupincurismului.

Peste 10 ani, Zaharia Stancu era reprimit în rândurile P.C.R. ! În „autocritica” făcută, Z.C. recunoaşte : „în 1928, în timp ce se afla la Turnu Magurele si era fara serviciu, a fost recomandat de niste cunoscuti prefectului, iar acesta i-a asigurat o sinecura, trecându-l pe statul de salarii al Sigurantei, pe un post vacant de agent acoperit. Salariul era de 2-3000 lei…Peste ani, la înapoierea la Bucuresti dintr-o calatorie facuta la Cernauti, s-a întâlnit pe strada cu agentul Secareanu…Acesta i-a propus sa devina informatorul Sigurantei, în schimbul unui salariu. Zaharia Stancu a refuzat, dar la insistentele comisarului a acceptat sa dea o nota “cu aspecte din cafenea”. (Ioan Scurtu)

Cea mai cunoscută operă a scriitorului Zaharia Stancu este romanul „Desculţ”, publicat în 1948, un adevărat best-seller al acelor timpuri, care devenise studiu obligatoriu în programa şcolară. Pentru cititorul de azi însă romanul nu mai prezintă interes, decât prin ideea că a cunoscut cândva un moment de glorie. Este ca o veche rochie de mireasă mâncată de molii. Ideea scrierii romanului se datorează unui accident gazetăresc: negăsind repede un subiect pentru articolul său săptămânal din Contemporanul¸ scriitorul s-a hotărât să povestească în câteva pagini, ca să salveze situaţia, o întâmplare din copilărie. Înzestrat cu sensibilitate şi spirit de observaţie, dar neavând o educaţie intelectuală făcută la timp (la 26 de ani îşi încheie studiile liceale, la 31 îşi ia licenţa în litere şi filosofie), Zaharia Stancu s-a avântat în perioada dinaintea războiului în vârtejul publicisticii, acolo unde precaritatea pregătirii sale devenea insesizabilă.

Din aceste motive Z.S. nu reuşeşte decât subordonarea întregii cărţi scopurilor propagandei bolşevice. Cu o insistenţă agasantă, de secretar cu propaganda, scriitorul se străduieşte să demonstreze că ţăranii trăiau într-o sărăcie cruntă, din cauza „acriturilor” din sat (adică a funcţionarilor publici şi a bogătaşilor) şi că nu exista nici o şansă să „dea înainte” în condiţiile capitalismului. Peste percepţia autentică a copilului Darie se răstoarnă – ca o găleată cu lături – un mod grotesc de reprezentare a lumii, însuşit de autor din documentele P.C.U.S. şi P.M.R. Rămâne celebru – în sensul negativ al cuvântului – episodul din roman cu „boierul” care, în timpul culesului viei, le pune botniţe culegătorilor, ca să nu poată mânca nici un bob de strugure. Asemenea fapte nu s-au întâmplat în România, iar ca ficţiune românescă suferă de prost-gust. Dar ea a rămas în amintirea multor generaţii educate în regimul comunist.

Succesul romanului Desculţ, succes susţinut în scop propagandistic de aparatul comunist, a fost imens. Studiat în şcoală, tradus în zeci de limbi, copleşit de premii, scriitorul începe să creadă el însuşi că este un clasic în viaţă şi că opera lui a cucerit planeta. De pe această poziţie, primeşte cu dezinvoltură cele mai mari onoruri din partea regimului comunist. În 1955 devine membru al Academiei RPR, în 1958 este rechemat în funcţia de director al Teatrului Naţional, în 1960 este ales (şi în 1964 reales) deputat în Marea Adunare Naţională, în 1966 devine (şi rămâne până la sfârşitul vieţii) preşedinte al Uniunii Scriitorilor, în 1969 îşi adaugă titlul de membru supleant al CC al PCR, iar în 1971 pe acela de Erou al Muncii Socialiste !

„Ai vrea să trăieşti mereu la Moscova, să treci mereu pe lângă zidurile roşii-ruginii ale Kremlinului, vechi parcă de când lumea, să-ţi arunci privirile la sutele de ferestre luminate, întrebându-te: dincolo de care din ele, la acea oră de noapte, când întunericul atârnă ca un ciorchine uriaş deasupra oraşului, lucrează tovarăşul Iosif Vissarionovici Stalin?” scria Zaharia Stancu în 1951, cel care-l descria atât de josnic pe Radu Gyr… Cu un astfel de caracter, Zaharia Stancu a dus o viaţă de boier roşu, bucurându-se toată viaţa de privilegii la care martirul Gyr nici nu a visat vreodată. Când poetul îşi târa oasele-i bolnave prin închisorile comuniste şi versurile-i plângeau cu lacrimi de sânge, Zaharia Stancu îi lega mai strâns botniţa. Să nu poată gusta nici un bob de libertate. Cine era boierul şi cine era Darie atunci ?

Să nu uiţi, Zahario…

Anunțuri
  1. rodica
    03/12/2012 la 16:03

    ..stim cine a fost Zaharia Stancu,pacat ca noile generatzii habar nu au…cu asa MINESTEREASA.

    Apreciază

  2. ad.rian
    03/12/2012 la 20:22

    Imi amintesc ca la facultate, printre alti scriitori invitati sa vorbeasca in fata studentilor, a venit si Zaharia Stancu. Ca un alt Sadoveanu, dar de campie, cu o morga studiata, de actor versat, raspundea intrebarilor puse de complezenta. Pana cand, un student chiar din Teleorman (Deliorman, „Padurea nebuna”, titlul unui roman de Z.S.) se ridica si spune ceva in sensul: „Maestru, eu chiar sunt din satul in care ati scris ca boierul punea botnita la tarani sa nu manance din struguri, dfar asa ceva nu s-a intamplat niciodata, si e o rusine pentru satul si judetul nostru sa ne stie lumea astfel”. „Tinere, i-a raspuns Z.S., ma bucur ca suntem conjudetani, dar daca tot iti place literatura, de vreme ce urmezi filologia, trebuie sa stii ce-i aceea o metafora.” Nimeni nu a mai aplaudat.

    Apreciază

  3. 03/12/2012 la 20:28

    Iata si o completare despre Zaharia Stancu: http://asapteadimensiune.ro/descult-prin-dictatura-comunista.html

    Apreciază

  4. merisorul
    04/12/2012 la 11:02

    Interesanta si curajoasa atitudinea colegului dvs. pentru acele vremuri. Daca minciuna devenise metafora in viziunea lui Z.S., nu mira deloc comportamentul sau lipsit de scrupule si arata adevarata valoare a „operei” sale.

    Apreciază

  5. merisorul
    04/12/2012 la 11:05

    Multumesc Dumitre, te mai astept pe aici si cu alte comentarii si completari. Sunt bine venite pentru descoperirea paginilor ascunse ale istoriei noastre

    Apreciază

  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s