Abator 1941

abatorO pagină controversată a Rebeliunii Legionare din ianuarie 1941 a fost scrisă în boxele Abatorului. Controversată pentru cei care NU vor să răsfoiască arhive şi să consulte documentele acelor vremi tulburi. Până când unii concetăţeni sătui de poporul român, eventual chiar ruşinaţi de „atrocităţile” comise de naţia noastră în decursul istoriei, precum baptişti ca Vindecătoru, vor aduna probele despre faptele adunate sub titulatura „Masacrul de la Abator”, am sa prezint aici câteva documente care, eventual, să le mai alunge greaţa de români.

Mai întâi să-l amintim pe „onorabilul” cărturar Radu Ioanid, evreul-maghiar care în ’90 vroia să-şi mai vândă odată apartamentul, după ce-l vânduse prima oară când emigrase… Halal caracter, coane Ioanid ! Conaşul Ioanid dirijează investigarea Holocaustului român tocmai din SUA şi s-a ocupat de momentul 1941. A prezentat şi un raport de o mare „credibilitate”. Numai când citeşti sursele citate în el îţi dai seama cât de „imparţial” şi ancorat în realitate este. 90% dintre ele aparţin lucrărilor lui Mathias Carp şi Jean Ancel, celebrii evrei care au studiat holocaustul din România, ajungând la concluziile binecunoscute. Ce face Radu „apartament” Ioanid în studiul său este ca şi cum eu m-aş duce la supravieţuitorii legionari şi i-aş întreba dacă au fost criminali, oare ce-ar răspunde ?

Dar despre raportul lui Radu „apartament” Ioanid vom discuta în alte articole. Se pare că alături de el, majoritatea cercetătorilor holocaustologi au mari lacune când vine vorba despre „Abator 1941”. Atunci, întru’ ajutorarea unei oneste cercetări istorice, hai săprezentăm o colecţie de mărturii şi documente. Subliniez DOCUMENTE. Primele articole despre Abator 1941 apar în scririle celebrului evreu bolşevic, ideologul Armatei Roşii, Ilya Ehrenburg. Sosit in România anului 1945, acesta scria: ” Toti isi aduc aminte de zilele de groaza cînd legionarii rupeau oamenii in bucati si-i spânzurau la abator”(Bucuresti, Edit. Cartea Rusa, 1945, p. 91).

In 1947 relua subiectul, afirmând că: „In Bucuresti, legtionarii sfisiau oamenii in bucati, atârnau fete tinere (!) de cârligele abatorului” (Drumurile Europei, Bucuresti, Editura Cartea Rusa, 1947, p. 16). Şi tot acolo, Ehrenburg continua: „Daca într-adevar antisemitismul este limbajul international al fascistilor, trebue sa recunoasten ca fascistii ronâni au studiat foarte bine acest limba (!). Invatatura a început de mult, iar politica diferitelor guverne românesti dintre anii 1922 si 1934  nu poate fi numita decât o politica de pogromuri. De la asasinatele izolate si persecutii neorganizate, fascistii au trecut la asasinatele in masa. Aproape 500.000 de evrei au fost asasinati in lagarele de concentrare.”(!)

Poate unor cititori, aceste aberaţii  le vor stârni zâmbete, dar la conferinţa de la Ateneu din 1945, „marele” scriitor şi ideolog sovietic a fost aplaudat frenetic de Ion Călugaru, Mihail Sadoveanu, C.I. Parhon, Traian Săvulescu, ş.a., pe care I. Ehrenburg îi remarca, de altfel, ca find: „sămânţa bună a culturii româneşti”… Dl. Sandu David, preşedintele Uniunii Asociaţiilor de Scriitori din statul Israel, scrie şi dânsul despre acele vremuri, „când 200 de evrei erau duşi la abator”. Ajungând la zi, Radu „apartament” Ioanid are şi el o variantă: „La abatorul oraşului Bucureşti au fost găsiţi asasinaţi 13 evrei; alţi doi, grav răniţi, au supravieţuit masacrului. Dintre cei asasinaţi Millo Beiler şi fraţii Rauch au fost găsiţi cu pântecele spintecate şi intestinele legate la gât în chip de cravată. Celelalte cadavre de la abator erau agăţate în cârligele de măcelărie. Se pare că deasupra lor se afla o inscripţie pe care se putea citi „carne kaşer”

Se menţionează sursa Jean Ancel. Alte informaţii, documente, martori, nimic ! De la 200 la 13 evrei măcelăriţi este o diferenţă nesemnificativă, pentru holocaustologi ! Cum au scăpat cei doi, lista cu numele celor asasinaţi, se pare că nu interesează pe aceeaşi cercetători „imparţiali”. Şi când totul a fost bătut în cuie, când îngrozitorul măcel a intrat în conştiinţa publică românească ca o pagină înroşită de sânge şi ruşine apar documente care întorc realitatea la 180 de grade ! Bineînţeles că nu sunt menţionate de „Comisia Elie Wiesel”…

În 1946, în cadrul binecunoscutelor procese ale „criminalior de razboi”, procuratura se ocupă şi de „odiosul pogrom” de la abator. Directorul din 1941 al abatorului, dr. veterinar Aurel Naghel, excelent practician, este dus la interogatoriu.
Prin fata procurorului, al renumiţilor acuzatori publici si asesori populari, se perindă zeci de salariaţi ai abatorului.  Faptele sunt întoarse pe toate fetele, se cauta vinovaţi sau măcar ţapi ispăşitori, dar… Dr. Aurel Naghel este declarat oficial nevinovat. Dintre cei audiaţi, doar măcelarul evreu-maghiar Horvath crede în pogrom. În schimb, tinichigiul Segal, tot evreu, prezent acolo în 1941, declara ca n-a existat masacru. Concluzia: procuratura este silită să închidă filele dosarului „Abator” iar tinichigiul Horvath este înscăunat director-tehnic! Mai trebuie amintit oare ce personaje sinistre populau Internele, Justiţia, Siguranţa în 1946 ? Gheorghe Pintilie (Pantiuşa), Alexandru Drăghici, Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), etc.

De altfel, chiar înainte de a începerea anchetelor în dosarul „Pogromul de la abator”, numeroşi angajaţi ai abatorului
Bucuresti au iniţiat şi semnat o notă de protest împotriva mistificării, a materialelor calomnioase pe această temă publicate în ziarele comuniste „România Liberă” şi „Tribuna Poporului”, purtând titlul: „O noapte de groază la Abator”. Între semnatari, oameni de recunoscută probitate morală, prezenţi în abator în acele zile: dr. vet. Dumitru Adamovici, dr. vet. Vasile Ionescu, conf. dr. vet. Aurel Lupu, dr. vet. Lazar Ureche, dr. vet. P. Nistor, tehnicienii si functionarii Elena Bolonta, Jana Stefănescu, Emilia Mirica, Magdalena Georgescu, E. Pavelescu, Z. Sai, şi mulţi alţii. Iată mai jos acest protest, care mai conţine o pagină de semnături în afară de cea din fotografie.

„DESMINTIRE
Subsemnatii medici veterinari si functionari ai abatorului Capitalei luind cunostinta de articolele publicate de ziarele „Romania Libera” „Tribuna Poporului” prin care se afirma  ca in Abatorul Capitalei au fost ucisi evrei si de campania ce se duce pe aceasta tema, de natura sa discrediteze institutia si pe oamenii ce o servesc, dam cea mai categorica desmintire afirmatiunilor facute si declaram pe proprie raspundere ca faptele enuntate mai sus sunt de domeniul fanteziei.”

abatorb

Acum stau şi eu şi mă întreb un pic debusolat: cui să-i dau crezare ? Lui Ilya Ehrenburg, măcelarul ideologic ? Lui Radu „apartament” Ioanid ? Sau poate d-nei Sonia Palty care afirmă că „Peste 300 de evrei au fost ucişi”, ea contrazice pe Ioanid şi chiar raportul Holocaustului făcut de Comisia Elie Wiesel, unde „În total, 125 de evrei au fost ucişi în timpul pogromului de la Bucureşti.” De unde izvorăşte această confuzie a cifrelor ? Fiecare cu versiunea lui ? Măcar stabiliţi un număr unic, ca să putem să ni-l asumăm ! Dar cine a fost găsit vinovat, de ce în 1946 procesul s-a închis fără condamnări, şi ce mai este cu acest protest semnat de angajaţii abatorului, printre care şi un evreu ?

Eu am prezentat documentele, îi aştept şi pe cei care continuă să susţină că în carnagiul de la Abator (dacă nu a fost doar o fantezie) au fost victime evreii, să prezinte contraargumentele lor documentate. Până atunci, ciocu’ mic şi ochii la pungă…

Anunțuri
  1. acronim
    05/12/2012 la 15:20

    Ilya Ehrenburg–-fereasca sfintii ce dobitoc malefic a mai fost individul asta!
    Cum putea avea asta functie in aparatul propagandei ministeriale a URSS ului condus de Stalin nu pot sa inteleg!? Parca rusii ii dispretuiau pe evrei ba chiar, se zice in unele surse, au demis multi evrei din functii si au trimis in gulag familii intregi. Asa o fi? Pe ce criterii ii selectau, daca la noi dupa 45 au venit cu miile in administratia Romaniei? Sa mor daca inteleg!

    Apreciază

  2. 05/12/2012 la 19:21

    Da, e buna avanpremiera. Deja am scris 50 de pagini despre acest subiect, se pare ca va iesi si o carticica. Inca mai am pana la concluzii. Mai am inca ceva lucrari de inventariat, scos facsimile, etc… Cum am spus deja, desi cunosteam subiectul, punand cap la cap toate documentele in care apare acest subiect, am fost uimit de ce am gasit. Sunt cateva probleme pe care chiar nu le-a vazut nimeni aproape 70 de ani. Dar si piste noi de cercetat. Pana atunci, o mica observatie. M-am intrebat cum de aceasta dezmintire nu are data si formula de incheiere, ceva gen, data azi….bla, bla, bla. Ei bine, dezmintirea mai are o pagina cu semnaturi, asta e doar prima pagina.

    Apreciază

  3. 06/12/2012 la 10:06

    Draga Corneliu, neavand acces la arhive serioase (din cauza orasului) si nici posibilitatile financiare care sa-mi permita deplasari in acest scop, ma limitez la ce gasesc pe net si carti. Orice om de buna credinta, daca era intradevar interesat de aceste evenimente si prezentarea lor cat de cat obiectiva puteau gasi toate acestea. Dar scopul este cu totul altul… De aceea ma bucur ca ne-am „cunoscut” si incercam fiecare, cu mijloacele lui, sa lumineze unele pagini ale istoriei, interesat lasate in intuneric.
    Intradevar, respectivul protest mai contine o pagina cu semnaturi si data de incheiere, cum de altfel am mentionat in articol. Si mai ales nu a fost contestat de nimeni, doar omis ! Oare de ce ?
    cu stima

    Apreciază

  4. Mihai
    19/08/2015 la 21:34

    Stalin a fost evreu. Se trage din familie de evrei din Georgia,mic de statura ca evreii, trasaturile fetei, numele nu este crestin este evreiesc „Iosif” etc,etc. A fost evreu Georgian si a ajutat evreii, le-a dat si stat gratis in Rusia cu guvern propriu. Faptul ca a ucis foarte multi evrei este pentru ca era dement si isi elimina competitia. Dar nu a fost Rus. Este responsabil pentru genocidul Rusesc si Ukrainean si restul crimelor din Europa.

    Apreciază

  5. Ieronim Laur
    06/10/2016 la 16:40

    În Afacerea «masacrului» de la Abator, cercetarea nu a fost dusă până la capăt. Nu e o critică a rezultatelor Dv., cartea Dv fiind foarte utilă, dle Corneliu Munteanu (am difuzat-o). Dar poate că se pot obține noi mărturii, pe baza listei medicinilor veterinari care au lucrat la Abator în acea perioadă, Ea se poate reconstitui, de altfel numele lor figurează pe scrisoare trimisă ziarului Dreptatea, după 1944. Deasemenea această meserie fiind reglementată, în anuarele Bucureștilor, figurează probabil astfel de informații la categoria medicini veterinari din București. Abatorul ca instituție are poate încă o arhivă. Ar fi interesant de reimplicat Abatorul acum, pentru a obține o nouă dezmințire sau clarificare. În fine, de ce nu se cercetează arhivele naționale în această direcție. Puteți ruga pe cineva să depună o cerere de documentare despre istoria Abatorului, pur și simplu.
    Din păcate sunt prea departe pentru a face eu însumi aceste demersuri. Ce ziceți?
    Cu tot binele, Ieronim Laur

    Apreciază

  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s