Prima pagină > Dosare, Poporul Ales > Cele 2 măsuri (1)

Cele 2 măsuri (1)

18017753596139944016Parșivă mai este uneori Istoria. O iubesc cu o nebunie inexplicabilă, dar, câteodată, îmi stăpânesc greu sentimentul de tristețe care mă-ncearcă când vă că este nedreaptă, strâmbă, parșivă… Mai ales când o simt că trădează, că se lasă atrasă de tabăra învingătorilor. Pentru că dogma impusă, de ființa umană, Istoriei este ”să fie scrisă de învingători”. Învinșii nu au voie să conteste, să explice, să argumenteze, să ridice capul. Ei trebuie să plătească ! La fel ca și comportamentul nevertebratelor, învingătorul ia totul ! Iar principiul ”celor 2 măsuri” se aplică fără drept de apel. România este implicată în Holocaust, conform raportului Comisiei Elie Wiesel. Perioada vizată de raport este cea în care România se afla în plin război cu bolșevismul, respectiv 1940-1944. Perioada guvernului condus de Mareșalul Ion Antonescu.

”Comisia concluzioneaza, împreuna cu marea majoritate a cercetatorilor de buna credinta ai acestui domeniu, ca autoritatile române poarta responabilitatea principala, atât pentru planificarea cât si pentru aplicarea Holocaustului. Aceasta include deportarea si exterminarea sistematica a majoritatii evreilor din Basarabia si Bucovina, precum si a unor evrei din alte zone ale României, în Transnistria; omorârea în masa a evreilor români si a celor locali în Transnistria; executiile masive ale evreilor din timpul pogromului de la Iasi; discriminarea si degradarea sistematica aplicata tuturor evreilor români în timpul administratiei antonesciene – inclusiv exproprierea bunurilor, concedierea de la locurile de munca, evacuarea fortata din zonele rurale si concentrarea în capitalele de judet si în lagare si utilizarea masiva a barbatilor de origine evreiasca drept mâna de lucru fortata sub aceeasi administratie.” (RAPORTUL Comisiei Internationale privind Studierea Holocaustului in Romania)

Sintetic, concluzia se rezuma în principal la deportarea evreilor din Bucovina și Basarabia în lagărele (citește localități) din Transnistria, unde au murit între 105.000 si 120.000 de evrei din cauza condițiilor de trai. Tot acolo au fost uciși între 115.000 si 180.000. Între 45.000 si 60.000 de evrei au fost omorâti în Basarabia si Bucovina. Cel putin 15.000 de evrei din Regat au fost uciși. Așadar, în condițiile războiului, România lui Antonescu a participat la Holocaust prin deportări, pogromuri, masacre. De fapt, chiar nu mai trebuie aproximat nimic și ar trebui să fim recunoscători pentru acest raport din moment ce istoricul evreu Raul Hilberg a concluzionat că „nici o tara, în afara Germaniei, nu s-a implicat în masacrarea evreilor la o asemenea scara.” (citat din Raport)

Mă voi referi la evreii deportați în lagărele (localitățile) din Transnistria. Se știe faptul că pe timp de război, condițiile de trai sunt foarte austere, marea majoritate a industriei produce armament, produsele alimentare și sanitare sunt direcționate în primul rând spre armată, consumul populației civile este raționalizat, lipsa igienei duce la epidemii de tifos, de exemplu. Majoritatea evreilor decedați în lagărele din Transnistria au fost victimele epidemiilor de tifos. Prevenirea lui, în esenta se face prin combaterea paduchilor, utilizand insecticide. Tratamentu consta in administrarea pe cale orala de antibiotice din grupa ciclinelor. Să nu uităm că în plin război aprovizionarea frontului este prioritară, iar civilii se confruntă cu multe lipsuri. Tifosul a ucis 3 milioane de oameni numai între 1918 – 1922 ! De abia în timpul celui de al 2-lea război mondial s-a descoperit vaccinul anti-tifos. Așadar condiții dure, de război, evrei concentrați în număr mare în localități de dimensiuni foarte mici.

În studierea participării României la Holocaust NU se au în vedere aceste realități, nu sunt studiate sau invocate. ”Deși erau numeroși, mai ales în districtele Moghilev și Balta, deportați evrei din România se gãseau în 120 de localitãți de pe întreg teritoriul Transnistriei. Unele dintre acestea primiserã de la unul la șase deportați, în timp ce altele sfârșiserã prin a adãposti mii de deportați ale cãror condiții de existențã erau extrem de dure. Evreii deportați din Basarabia și Bucovina mureau din cauza tifosului, foamei și frigului. Distribuirea alimentelor era neregulatã. Mulți trãiau din cerșit sau din vânzarea obiectelor de îmbrãcãminte contra hranã” ! (Raport Holocaust)  Apropo de lagăre…

Pentru toate acestea regimul Antonescu a fost supus oprobiului public internațional, conducătorii au fost judecați de ”tribunalele poporului” și condamnați la moarte sau temniță grea iar României i s-a aplicat stigmatul de țară participantă la Holocaust. Mareșalul Ion Antonescu a fost declarat ”criminal de război” și executat în 1946.

Aceasta este prima măsură în judecarea unor evenimente, crime, masacre și a contextului în care s-au petrecut ele. În articolul viitor voi prezenta cea de a 2-a măsură, aplicată unei persoane învinuită de fapte asemănătoare. Concluziile le veți trage dvs., dragi cititori…

Anunțuri
Categorii:Dosare, Poporul Ales
  1. ad.rian
    16/12/2012 la 19:20

    Pana si faptul ca se evita discutarea in public a oricaror sentinte istorice, odata hotarate, arata ca frica initiala este in continuare proaspata, ca prudenta individuala functioneaza, ca ceva urat, rau, amenintator planeaza asupra constiintei fiecaruia dintre noi, inducand autocenzura salvatoare si dizolvata in tacerea aprobatoare. Dar chiar asa stau lucrurile? Unde-i „auditur et altera pars”? „Cealalta parte” n-a fost ascultata nici atunci, acum zeci de decenii, si nici acum. Trebuie oare sa mai treaca multe sute de ani, daca nu mii, pana cand sa se poata discuta calm si fara patima („sine ira et studio”) cele intamplate, cele neintamplate, cele puse in sarcina unora sau altora, cele exonerate unora sau altora? Suntem inca la grupa mica in privinta istoriei „asa cum s-a intamplat”. Documentele – mai ales cele oficiale – pot fi falsificate. Cele familiale, mai putin, chiar daca n-au greutatea celor oficiale. Marturiile individuale se uita, neinregistrate si pastrate, asa ca sunt toate sansele ca dictarea istoriei de catre invingator sa ramana singura varianta victorioasa pe mesele de studiu ale universitatilor si bibliotecilor lumii. Adevarul cu capul spart, si evident reconditionat, va marturisi ce i s-a dat voie sa spuna de catre cel care l-a mutilat, l-a pansat si la aratat multimii indiferente. Nu numai alimentele mustesc de falsuri alimentare. Depinde de fiecare dintre noi daca accepta sa le manance, sau nu.

    Apreciază

  2. 17/12/2012 la 13:45

    Nu pot decat sa spun vechea zicala, „la noi ca la nimeni”, si in acest sens as dori sa subliniez aici un aspect extrem de important, caruia nu i s-a acordat prea mare importanta, fiind luat prea usor de catre romani in general, de catre autoritati in special. O chestiune pentru care vor plati cu varf si indesat generatiile viitoare. RAPORTUL. Este un act oficial, asumat de autoritatile romanesti. Oricate documente se vor scoate din arhive, bunaoara cele sovietice, care tot se vor deschide odata si odata, oricate procese se vor revizui, acest document RAMANE BATUT IN CUIE. Pentru ca a fost asumat de Guvernul Romaniei. Ca atare, indiferent daca odata si odata se vor revizui acele infame inscenari judiciare, in lumina documentelor ce vor iesi la iveala, SUNTEM TOTI VINOVATI. Cei de atunci, noi, cei de acum, ca si cei ce vor veni dupa noi. Pentru ca am recunoscut printr-un document oficial ca suntem vinovati. Am discutat cateva astfel de aspecte cu istorici straini. Bunaoara cazul lui Eugen Cristescu, poate singurul 100% nevinovat dintre cei acuzati in Procesul Marii Tradari Nationale. Eugen Cristescu a fost functionarul absolut, competent si devotat, care a respectat fara nici cea mai mica abatere legile statului din acel timp. La proces a demontat in mod magistral toate acuzatiile ce i s-au adus, toate fiind absolut fanteziste. Ei bine, daca vreodata procesul lui va fi revizuit, indiferent de verdictul dat de justitie, el ramane criminal de razboi datorita Raportului, care spune clar, vinovate sunt autoritatile statului. Revenind, toti cei cu care am discutat, au spus, da, ai dreptate, documentele de arhiva ar trebui sa hotarasca, dar deasupra e Raportul. Ca si cum te-ai declara singur vinovat inainte ca ancheta sa aiba loc, cu toate ca n-ar trebui sa se admita ca un acuzat sa depuna marturie contra lui insusi. Cam asa devine chestia. Ma intreb daca cei responsabili, de romani vorbesc, nu despre holocaustologii de conjunctura, a studiat vreunul cele continute ca si modul in care au fost formulate in rapoartele similare asumate de Ungaria, bunaoara. Pentru ca acest raport odios este de fapt o condamnare definitiva si irevocabila a intregii natiuni romane. Degeaba spun unii si altii, stai domnule, cum sa fiu eu vinovat pentru fapte de acum jumatate de secol? Ba da, exact asa, pentru ca exista Raportul. Chestiile astea, documente, fotografii, stenograme, gropi comune (pe care nu le-a gasit nimeni pana acum) nici nu mai conteaza. Mai degraba inclin sa cred ca ar fi mai bine sa ne asumam TOTUL, da totul, absolut totul, toate crimele de razboi, atat ale nemtilor cat si ale anglo-americanilor, japonezilor si rusilor, incalzirea globala si disparitia dinozaurilor, sa se termine dracului odata toata tevatura asta…

    Apreciază

  3. 17/12/2012 la 20:41

    D-le Corneliu: Nu posed destule cunostinte juridice pentru a ma putea pronunta in legatura cu „puterea” Raportului. Sper sa nu fie cum spuneti dvs. Semnalele par sa va dea dreptate, orice semn de ? ridicat in legatura cu o fapta sau alta este rezolvat scurt: „Raportul spune ca a fost asa”. Am incercat sa-l studiez in varianta extinsa si m-am lovit de la inceput de contradictii flagrante, chiar jenante pentru orice istoric. Se afirma ceva iar cateva randuri mai jos afirmatia este contrazisa prin alte alegatii. Mi-am propus sa fac un studiu asupra Raportului si sa-l prezint. Ca sa nu mai spun ca este 90% bazat pe 2 lucrari semnate de Ancel si Carp. Pentru un studiu serios, daca s-ar fi vrut serios, prin care stigmatizezi un popor, mi se pare a fi penibil sa te documentezi astfel. Este vadita inclinarea balantei. De altfel Ancel se lauda ca este singurul care detine Memoriile lui Filderman, dar nu a publicat decat 1 volum despre perioada 1900-1940 in 2004. Pana in 2008, cand a murit, a mai publicat 2 lucrari dar volumul 2, cel mai interesant 1940-1960, nici vorba…Rea-credinta ? Lipsa lucrarii ? Eu cred ca deranja ce era scris acolo…

    Apreciază

  4. 25/02/2014 la 11:10

    Cautati pe youtube „Istoria Romaniei partea 15 – Holocaust” ca sa vedeti minciunile propagandei anti-romanesti demascate.

    Apreciază

  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s