Prima pagină > Despre Lichele, Dosare > Regele care şi-a scos ţara la tarabă (4)

Regele care şi-a scos ţara la tarabă (4)

23 feb 1946 - ziua armatei rosii 15Continui prezentarea situaţiei României după 23 august 1944 şi a Armistiţiului semnat la 13.09.1944, pentru a ne „bucura” de întregul tablou al beneficiilor aduse ţării de actul „curajos” al regelui Mihai. Stenogramele Consiliului de Miniştri din 15-16.09.1944 ne dezvăluiesc adevărata dramă trăită atunci de poporul român. Bineînţeles că majestatea sa nu-şi asumă nici o responsabilitate pentru ce a urmat zilei de 23 august. El a ieşit pe uşa cabinetului şi gata! De rest s-au ocupat ruşii prin slugile lor comuniste din ţară. Ba chiar şi conducerile partidelor istorice…

L.Patrascanu: „art.16 (din artmistiţiu n.a.).Tiparirea, importul si raspindirea in Romania, a publicatiilor periodice si neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru si a filmelor, functionarea statiunilor de TFF, Posta, Telegraf si Telefon, vor fi executate in acord cu Inaltul Comandament Aliat (Sovietic)”. Visoianu: „Toate propunerile noastre nu au fost luate in considerare. Am intervenit ca sa arat ca semnificatia acestui articol,este in contradictie cu declaratia domnului Molotov si cu conditiunile armistitiului, asa cum le cunoastem de la Cairo, si ca constituie o imixtiune in administratia tarii. Am staruit mult, dar fara nici un rezultat.(…)Eu pastrez parerea mea ca este o imixtiune si destul de importantanta si imi pare foarte rau ca n-am putut fi ascultat.”

Sanatescu: „Practic, aplicarea acestui articol cum s-ar putea face?”. Visoianu: ” Prima noastra propunere trebuie sa fie acesta: administratia noastra asculta sugestiile guvernului. Se poate intimpla insa ca Comandamentul Sovietic sa vrea sa dea o amploare si sa aplice efectiv aceasta masura si atunci sa fie, alaturi de organele noastre, prezente si organele sovietice.” Niculescu-Buzesti: „La anexa la care se face referire in textul art.16, chestiunea este si mai grava.(…) pentru ca nu se poate sa fim complet privati de orice posibilitate de a comunica cu strainatatea; caci daca noua nu ni se permite si nu se permite nici legatiilor noastre, asa cum prevedea anexa la art.16, legaturile decit cum va fi stabilit de comandamentul aliat(sovietic), nu ni se vor permite legaturile nici cu statele neutre…”

Maniu: „Punctul acesta are o importanta extraordinara si mai ales pe noi, partidele politice, ne pune intr-o situatie aproape intolerabila. Noi am primit sa facem parte din guvernul acesta, pe baza manifestului, facut atit de frumos, din partea M.S.Regelui, in care se spunea ca se introduce in Tara Romaneasca un regim de libertate si constitutionalism,(…) Urmeaza de aici ca noi nu sintem stapini asupra miscarii noastre intelectuale si asupra cuvintului de opinie publica, care s-ar putea produce la un moment dat.De aici urmeaza ca orisice ziar, care apare in Romania, poate fi cenzurat. Tot aici urmeaza ca orice comunicare facuta prin radio poate fi cenzurata. Noi sintem in fata opiniei publice intr-o situatie intolerabila. Noi nu putem sa luam parte la miscarea intelectuala si artistica a universului. In plus: se fac confiscari de aparate de radio unor oameni, care nu sint bogati. Intreaga lume este saraca si ea n-are un alt control al stirilor, decit aparatul de radio. Acesta s-a luat.(…) Evident, delegatii nostri la Moscova n-au avut ce face; au trebuit sa accepte acest armistitiu, care ne-a fost impus.

Visoianu: „Va fi infiintata o Comisie de Control Aliata…” Sanatescu: „Din text reiese ca aceasta Comisie aliata de Control este sub ordinele Comandamentului rus.” Christu: „Aceasta comisie este sub ordinele Comandamentului rus.” Sanatescu: „Eu credeam ca este vorba aici de o comisie a celor trei guverne aliate.” Niculescu-Buzesti: „In comisie sint reprezentanti ai Comandamentelor , nu ai guvernelor. Or, se considera ca in Romania, Comandamentul Sovietic este comandament aliat.” I.C.Bratianu: „Comisia este mai mult o acoperire a maresaluilui Malinovski si a Comandamentului.” Niculescu-Buzesti: „Pentru diferitele acorduri speciale pentru aplicarea armistitiului, care vor fi incheiate pe baza lui. Comisiunea acestui Comandament Sovietic aplica aceste acorduri. Damaceanu: „Le controleaza.” Niculescu-Buzesti: „Cu cine negociem noi aceste acorduri ?” Damaceanu : „Cu Malinovski.”

Sanatescu : ” O chestiune despre care vrem sa va intrebam si pe dumneavoastra : Ce i-a determinat pe aliati ca acest armistitiu sa nu fie semnat de reprezentantii celor trei mari puteri , ci sa dea delegatie maresalului Malinovski , care este un comandant militar.” L.Patrascanu : „Impresia mea este ca au vrut sa sublinieze cine are cuvintul hotaritor in chestiunile romanesti.” L.Patrascanu :„In afara de interpretarea textului armistitiului, socotesc de datoria mea sa impartasesc guvernului unele impresiuni si unele constatari , facute in timpul sederii noastre la Moscova.(…) Am socotit semnarea armistitiului ca un succes, dupa doua saptamini de asteptari zadarnice la Moscova(…) astazi cred ca iscalirea armistitiului asa cum este , CONSTITUE UN SUCCES PENTRU NOI SI PENTRU ROMANIA.”

L. Patrascanu: „Am sosit in Romania la 15 zile dupa ocuparea Bucurestilor, intr-un moment cind fusesera semnalate anumite incidente petrecute cu Armata Rosie (…)Ce s-a intimplat in Romania? De pe o zi pe alta , o armata care se pregatea sa intre victorioasa in Romania (ruşii n.a.)(…) trupe care aveau in ochi imaginea vie a ruinelor pe care le-a lasat armata romana, au sosit in tara. Ce sentimente doriti dv. sa aiba aceasta armata ? Nu putea sa aiba alte sentimente si alte porniri decit acelea pe care le-a avut – si cred in limitata masura – pentru ca s-a vazut bine din tot ce am putut avea ca material diplomatic, ca detasamente izolate, grupuri razlete, au pradat si au facut anumite excese, dar sub nici un motiv unitati compacte n-au facut asemenea lucruri.”

Maniu: „Eram decis ca sa fac toate gesturile prevenitoare , ca sa arat Armatei Sovietice ca sintem cu toata increderea fata de ea si ca o privim ca pe o aliata, ca o tovarasa de lupta. Ce s-a intimplat insa ? S-a intimplat mai mult decit ceea ce spunea domnul Patrascanu. Conducatorii oficiali ai Armatei Sovietice au declarat oficial si in conversatiile particulare pe care le-am avut ca ei vin in Romania ca intr-o tara dusmana ca o armata de ocupatie. (…)Stiti cum au pus mina pe toate vasele noastre si au facut unele acte pina acolo , incit un amiral a trebuit sa se impuste, s-a sinucis pentru ca au fost facute acte umilitoare, nu acte facute numai de un dusman, ci acte umilitoare, care dezonoreaza. Cind sate de-ale noastre sint aprinse, cind se prapadesc averi de miliarde, cind Comandamentul Militar Rus nu primeste pe membrii guvernului si evacueaza sate intregi, -ce vrei dumneata sa facem noi ?”

C.I.C. Bratianu : „Cind am intrat in contact cu domnul Patrascanu, aveam oarecari judecati contra partidului comunist, in afara de conceptiile noastre. Insa domnul Patrascanu mi-a spus atunci :< Domnule Bratianu, noi inainte de toate sintem romani. Sa lucram intr-un scop comun fiindca in aceasta ordine de idei nu reprezentam altceva decit reprezentantii dv.> Am spus domnului Patrascanu : < Cred ca dv. puteti avea pentru apropierea cu Rusia , mai multa influenta la Moscova decit putem avea noi si puteti arata opera noastra , pe care vrem s-o ducem inainte si care va deveni opera comuna a tuturor partidelor politice.> Va spun aceasta fiindca ma mira cum domnul Patrascanu pe care l-am cunoscut si l-am apreciat , cum a putut aduce impotriva noastra chestiunile pe care le-a adus ? Cum a putut reprosa domnului Maniu si mie ca n-am facut armistitiul ? Cum ne-a putut reprosa ca n-am facut propaganda pentru impacarea cu Rusia ? „
Visoianu : „In concluzie, la sfirsitul acestei comunicari , trebuie sa va spun ca succesele delegatiei dv. la Moscova au fost absolut neinsemnate. Si va spun cu tristete acest lucru.”

Trebuie făcute câteva precizări. Condiţiile armistiţiului, negociate la Cairo, fuseseră stabilite sub guvernarea Mareşalului. Din acest motiv, reprezentanţii partidelor istorice fac dese trimiteri la cele 6 puncte stabilite acolo. Armistiţiul semnat în septembrie la Moscova, nu mai conţinea nici unul dintre ele, esenţiale pentru ţară, datorită actului de „bravură” de la 23 august 1944 al regelui Mihai !  Lucreţiu Pătrăşcanu era reprezentantul PCR şi conducătorul delegaţiei care a negociat armistiţiului. Delegaţia a plecat în 28.o8.1944 la Moscova. În timpul discuţiilor, Pătrăşcanu îi comunica lui Vîşinski : Trebuie să vă previn că între delegaţii români sosiţi, se face simţită opinia conform căreia guvernul sovietic intenţionează să formuleze condiţii mai grele în raport cu cele înaintate Mareşalului Antonescu.

Regele Mihai se odihnea, în tot acest timp, la Sinaia. Era surmenat după efortul depus în 23 august…

va urma

Anunțuri
Categorii:Despre Lichele, Dosare
  1. 11/01/2013 la 20:08

    Trist de tot. Cum comentam si intr-un post anterior, tragic nu e ca nu se stie, ca se iau toate pe dos – cu atat mai mult, cu cat acum te poti informa foarte usor, si pe vremea comunistilor se putea, erau destule carti, care citite printre randuri, revelau adevarul istoric, nu, nu asta e, ci faptul CA NU S-A INTELES NIMIC DIN ACESTE EPISOADE NENOROCITE. Pentru ca, din pacate, istoria se repeta. Iar istoria, asa cum am vazut, nu are rabdare sa intelegem noi sau conducatorii, cum si ce fel.

    Apreciază

  2. 16/01/2013 la 23:28

    E o aberatie ideea ca punctele discutate la Cairo

    Apreciază

  3. 16/01/2013 la 23:29

    MAI ERAU ACTUALE IN SEPTEMBRIE 44

    Apreciază

  4. 16/01/2013 la 23:36

    De fapt, la Cairo, aliatii occidentali au folosit o tactica de tergiversare, iar acele puncte nu au fost niciodata realmente convenite. In plus, la 23 august razboiul se ducea deja pe teritoriul nostru. Daca asa-zisul maresal avea un plan mai bun, de ce nu la aplicat in 1943, inainte ca zarurile sa cada la Teheran.
    A, uitasem, se refacea dupa pierderea a 150 000 de tineri romani la Cotul Donului, trimisi acolo cu planul genial de a apara 800 de kilometri de front cu divizii de cavalerie in fata tancurilor T34.

    Apreciază

  5. teo
    10/02/2013 la 23:08

    @dan ghenea; in 43 daca le intorceam spatele nemtilor ne desfintau ca tara, ca erau inca puternici, asa ca afirmatia ta este infantila!.Iar diviziile de cavalerie romane avea in dotare la sectia artilerie antitanc si tunuri de 75, care penetrau blindajul tancului T34. Dezastrul de la Stalingrad a fost datorita comandantului grupului B german (si partial a lui Hitler), fiindca batalia putea fi castigata de armatele romano-germane, aveau tehnica si erau suficient de multi soldati pentru asta. Mai citeste si tu putina istorie, inainte sa postezi (si citeste si altceva inafara de cartile comuniste cu marea revolutie de eliberare antifascista si antiimperialista, sau ai ramas blocat pe sistemul istoric scris de Ceausescu?)

    Apreciază

  6. acronim
    11/02/2013 la 15:46

    @Dan Ghenea- „trimisi acolo cu planul genial de a apara 800 de kilometri de front cu divizii de cavalerie in fata tancurilor T34.”……aici ai dreptate. Eroare tactica majora. degeaba se gasesc explicatii nesemnificative, blamari diverse…..rusii au trecut prea usor prin armata romana de acolo!

    Apreciază

  7. acronim
    11/02/2013 la 15:47

    Teo- si unde erau aceste baterii de 75 capabile?

    Apreciază

  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s