Prima pagină > Poporul Ales, Teroarea Comunistă > Da’ cu Holocaustul cum rămâne, tovarăși ?

Da’ cu Holocaustul cum rămâne, tovarăși ?

DalnikCitesc și mă minunez ! Câtă dezinformare poate exista în paginile cotidianului Scânteia din 08.03.1945, condus la acea vreme de evreul Silviu Brucan (pe numele real Saul Bruckner). Vremuri marcate de anchetele ”comisarilor poporului” care pregăteau procesul marii trădări naționale al lotului ”mareșal Antonescu”. Ei bine, Scânteia informa constant populația (minuscula parte care o citea, evident…:)) cu evoluția anchetelor și a grozăviilor descoperite. Se știe că la Odessa, după cucerirea ei, clădirea comandamentului armatei române fusese aruncată în aer de un grup de partizani bolșevici.

Ca în orice situație de război, au urmat represiunile. Nimic nou sau anormal ! Dacă palestinienii ar dinamita sediul conducerii armatei israeliene, ce ar urma ? Mai ales că Israelul susține de ani buni că se află în stare de război și aplică regulile caracteristice. Cifrele menționate în legătură cu morții sunt și acum contradictorii, ele diferind în funcție de sursă (și interese…). Ce surprinde în articolul din Scânteia este altceva: nici o vorbă, nici un cuvințel despre evrei morți ! Ori marii cercetători ai holocaustului au stabilit cu ”exactitate” că atunci au fost uciși, drept represalii pentru atentat, numai evrei.

Ce interese putea să aibă evreul Silviu Brucan încât să nu spună adevărul holocaustologilor de mai târziu ? Nu avea informații corecte ? Imposibil ! La data aceea se știa tot despre acel incident, se știa cine a murit. Mai mult, în PCR-ul din acele vremuri, procentul de activiști evrei era covârșitor ! Bolșevicii îl aveau ca ideolog al războiului pe evreul Ilia Ehrenburg, ale cărui articole apăreau constant în Scânteia. Deci nici varianta unei influențe moscovite nu stă în picioare. Atunci cine minte ? Evreul Silviu Brucan și Scânteia sau evreul Elie Wiesel și comisia lui ?

E drept că informațiile, în 1945, erau proaspete, martorii trăiau, iar Simon Wiesenthal încă nu descoperise ”săpunul din evrei” :). Mai apar câteva informații interesante pentru analiza cazului Odessa: că Mareșalul ar fi dat ordinul, care s-a dovedit a fi un fals și că acțiunea a fost ordonată de conducerea locală a armatei; că monotonia execuției prin mitraliere i s-a părut monotonă col. Deleanu; că oamenii arzând au fost și împușcați apoi. Citind articolul din Scânteia, nu poți simți decât ușurarea sufletului de păcatul holocaustului. ”Cetățeni sovietici” au aruncat în aer comandamentul armatei române din Odessa, iar armata română a trecut la represalii omorând ”cetățeni sovietici”. Nici vorbă de criterii etnice, nici vorbă de evrei !

Și atunci, nu te întrebi: Da’ cu Holocaustul cum rămâne, tovarăși ?

Anunțuri
  1. coriandru
    03/03/2013 la 18:01

    din ce mi-aduc aminte de episodul acesta, citisem undeva ca rusii se cam saturasera sa tot dea „evrei victime” pe banda rulanta si au impus in cateva cazuri sa fie considerati cetateni sovietici, intre care si cazul Odessa.

    Apreciază

  2. 03/03/2013 la 21:00

    Foarte bine! In ziarele timpului se gasesc destule date care contrazic neo-contabilii de cadavre. Si eu le folosesc adesea, caut in special comunicatele oficiale si legile care se dadeau, dar si articole care surprind atmosfera epocii.O mica corectura, ziarul Scanteia era condus, in mod oficial de catre Miron Constantinescu, numele lui apare pe frontispiciul ziarului. Curios lucru, numele lui Brucan apare extrem de rar, este posibil ca el sa fi fost „eminenta cenusie” care statea in umbra. Multe din detaliile tenebroase ale activitatii sale este posibil sa se fi pierdut, sau sa se fi dus cu el in mormant. Si o intrebare, sunteti sigur ca articolul este din 6 marie 1945? Pentru ca eu nu l-am gasit in numarul respectiv. NB.

    Apreciază

  3. merisorul
    04/03/2013 la 10:56

    Aveti dreptate, oficial era Miron Constantinescu, dar secretarul de redactie era Brucan, cel care se ocupa efectiv de ziar. Articolul este din 8 martie, pagina 4, greseala mea…

    Apreciază

  4. 04/03/2013 la 18:41

    „Presedintii Fundatiei pentru Democratie, Cultura si Libertate, Asociatiei Pro Democratia, Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania, Transparency International Romania, profesorul universitar Paul Dobrescu si scriitorul George Astalos au adresat marti, 26 februarie, o scrisoare deschisa presedintelui Academiei Romane, academicianul Ionel Haiduc.” Acestea sunt „personalitatile” din mediul „academic”. Nici un istoric de marca nu s-a pronuntat. Din pacate, aceeasi politica a strutului. Cat despre articolul de fata, este foarte posibil ca politica de atunci sa sublinieze in primul rand „crimele” contra cetatenilor sovietici, lasand etnia pe planul al doilea. Totusi exista lista cu cei executati, carora li s-a citit sentinta in ucraineana, germana si romana. Nici o persoana nu dispare fara urme. Asta este acuza pe care o aduc eu autoritatilor romane, istoricilor si Academiei Romane. Documentele exista, dar nimeni nu doreste sa deschida Cutia Pandorei. Admit ca este un act exploziv care poate avea urmari ne-banuite, in sensul ca si altii vor fi tentati sa deschida arhivele. Parerea mea, am mai spus-o, depinde de axa Berlin-Moscova, si in primul rand de finalitatea conflictului Sua-Israel cu Iran-China-Rusia. Este probabil ultima sansa a adevarului istoric, pentru ca peste 20 de ani va fi prea tarziu, dansii isi vor fi atins deja scopurile, iar la noi nu va mai interesa pe nimeni. Ar fi ca si cum am descoperi ca Decebal a mai castigat ceva batalii de care nu stiam, adica frectiela picior de lemn si glorie care nu ne mai foloseste la nimic.

    Apreciază

  5. 04/03/2013 la 18:58

    Si imi mai permit doua observatii. Intai ca descrierea presupuselor atrocitati nu coincide cu descrierea din celebrul deja raport asupra „holocaustului” din Romania, desi, retineti, nu este vorba despre afirmatiile unui scrib al Scanteii, ci de afirmatii de la procesul unor generali romani, unde s-au prezentat si diverse „dovezi”, mai mult sau mai putin „aranjate”, oricum, cu certitudine admise ca acte oficiale de instanta. Dar cel mai important este ca prin comparatie, la Katyn, KGB-ului i-au trebuit 2 saptamani pentru a ucide cca. 20,000 de oameni, avand si calai experimentati si cu „dragoste de munca”, in timp ce romanasilor nostri le-a trebuit doar o zi sa ucida 38,000 de bolsevici, aproape dublu, si sa mai si stearga urmele, astfel ca nu s-a gasit nimic, nici schelete, nici cenusa, absolut nimic. Si totusi comisia de „mari istorici” le-a dat de urma si i-a numarat in mod exact.

    Apreciază

  6. acronim
    05/03/2013 la 13:00

    marii astia istorici…niste adevarati experti!
    nu mai zic de soah……

    Apreciază

  7. acronim
  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s