Prima pagină > Poporul Ales, Teroarea Comunistă > A exagerat Eminescu ? (1)

A exagerat Eminescu ? (1)

pag_23_moses_rosen

Adresa Nr. 438/1980 Bucureşti, 12 octombrie 1980

TOVARĂŞULUI  PREŞEDINTE AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

Prea stimate tovarăşe preşedinte, avem onoarea a vã supune urmãtoarele :

În Editura Academiei Republicii Socialiste România, a apãrut acum câteva sãptãmâni, volumul IX din „Operele” lui M. Eminescu (Publicistica 1870—1871). În cuprinsul acestui volum se aflã numeroase articole violent antisemite, pe care nu le vom cita pe toate, ci doar câteva din ele.

1) La pag. 136, „Jidovul talmudist”, se vorbeşte cã „şi în aceastã ţarã au început a se îmbulzi în oraşe şi sate cetele internaţionalei iudaice, poporul menit de Biblie de a domni asupra pãmântului întreg”. Degeaba se încearcã la „Comentarii’’, pag. 563, a se justifica cele de mai sus ca „fiind in slujba sionismului şi a evreilor purtãtori de capital strãin”. Mişcarea sionistã nici nu existã încã în 1876. Rohling, la care se referã autorul, a fost doctrinarul antisemitismului austriac şi al teoriei „primejdiei evreieşti”.

2) La pag. 157, în articolul „Galiţia” (18 iulie 1876), se exclamă : „Fericita Rusie”, în care ,,i se taie evreului cu de-a sila, în mijlocul uliţei, barba, perciunii si poalele caftanului”, iar „Comentariul” din 1980 (pag. 585) justificã procedura, spunând cã se „avea ca scop sã limiteze afişarea demonstrativã a fanatismului religios, jignitoare pentru populaţia autohtonã”.

3) La pag. 190, în articolul „Sãmânţa jidoveascã din Cernãuţi”, citãm: „ca toţi jidanii (e vorba de scriitorul Karl Emil Franzos, pe care autorul îl atacã – n. a.) care în literatura germanã se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin expresii mârşave şi obraznice”. Iar „Comentariile” din 1980 (pag. 616) calificã aceste aprecieri la adresa „jidanilor” ca „rezultând” din „verbul aprig al celui mai mare poet român şi nu trebuie sã slujeascã întreţinerea unor resentimente pe care istoria le-a depãşit şi raţiunea le reprobã”.

4) La pag. 280, în articolul „Iarãşi Evreii’ (1876), vorbind despre acordarea de drepturi evreilor, autorul spune, între altele: „Cât pentru români, egala îndreptãţire a 600 000 de lipitori şi precupeţi este pentru ei o chestiune de moarte şi de viaţã şi poporul nostru cred c-ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentã prin vitriol”. Iar mai departe: „Plece 99 procente în America ca sã-şi câştige acolo prin muncã productivã pâinea de toate zilele şi atunci cu cei ce vor rãmâne, ne vom împãca uşor… “ „Evreii rãmân strãini de rit necreştin” şi mai departe: „oriunde e teren pentru neagra speculaţie evreul e acasã” şi în sfârşit: „ei sug în mod neomenos ţãrile pe care au cãzut ca lãcuste”. Comentariile din 1980 (pag. 674) justificã pur si simplu cele de mai sus cu cuvintele: „Eminescu îşi defineşte clar poziţia în problema evreilor din România. Poetul se declarã împotriva acelor evrei care speculau munca poporului român (99 procente, cum afirmã autorul n.a.) nu şi împotriva acelora care depuneau o muncã utilã ţãrii” (adicã unu la sutã n.a.). „Comentariile” nici nu gãsesc de cuviinţã sã se opreascã asupra enormei denaturãri a adevãrului din afirmaţia cã în 1876 existau 600 000 evrei în România. Adevãrul este cã trãiau atunci circa 100 000 evrei în Moldova şi în Muntenia. Iar din cei 600 000, 594 000 erau „lipitori” şi numai 6 000 meritau sã te împaci cu ei (!).

5) În sfârşit la pag. 299, din articolul „Evreu şi Conferinţã” citãm: „O seminţie care câştigã toate drepturile fãrã sacrificii şi muncã e cea evreiascã”. Articolul fundamenteazã „ideologic” toate calomniile antisemite. Cât despre,.. Comentarii” (pag. 689), ele justificã conţinutul articolului.

Ne oprim aici. Exemplele citate sunt destul de concludente. Nu socotim deci necesar sã mai citãm si altele. Ne exprimãm deci consternarea cã este cu putinţã ca în anul 1980, în Republica .Socialistã România, sub egida Academiei, sa se publice asemenea materiale care incitã la urã rasialã, care afirmã idei de bazã ale fascismului, care îndeamnã la huliganism. Respectãm pe „Luceafãrul poeziei româneşti”. Geniul sãu poetic, gândirea sa filozoficã fac parte din patrimoniul culturii universale. Tocmai de aceea, este o insultã pentru memoria sa, este o profanare a personalitãţii sale, când se dau publicitãţii asemenea articole ce le-a scris dânsul, sub influenţa deşãnţatei propagande antisemite din acea vreme.

Am vãzut personal în manuscris, la un prieten, poezii pornografice scrise de M. Eminescu. Oare a trecut cuiva prin gând sa le publice ? Ştim cu toţii cã soarta vitregã a lui M. Eminescu l-a fãcut sã-şi piardã minţile, în perioada finalã a vieţii. Publicã cineva cele ce a scris el în acea perioadã ? Încercãrile dlui Al. Oprea (pag. 32-—36) de a da o interpretare nouã ideilor xenofobe, antisemite, rasiale, din articolele cuprinse în acest volum, reuşesc doar sã le dea o justificare, ceea ce e şi mai grav. Girul celui mai mare poet român dat fundamentãrii antisemitismului constituie atât un act periculos pentru populaţia evreiascã din aceastã ţarã, cât şi unul de rãspândire a unor idei diametral opuse celor care cãlãuzesc România Socialistã.

Protestãm împotriva acestui fapt şi vã rugãm sã supuneţi forurilor superioare de Stat şi de Partid rugãmintea de a retrage din circulaţie volumul sus-amintit. Primiţi, vã rog, încredinţarea deosebitei mele consideraţiuni,

ŞEF RABIN DR. MOSES ROSEN

Preşedintele Federaţiei Comunitãţii Evreieşti din Republica Socialistã România

va urma
Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s