Prima pagină > Poporul Ales > A exagerat Eminescu ? (4)

A exagerat Eminescu ? (4)

1900 Jerusalem JewsÎn articolul „Sãmânţa jidoveascã din Cernãuţi”, citãm: “ca toţi jidanii (e vorba de scriitorul Karl Emil Franzos, pe care autorul îl atacã – n. a.) care în literatura germanã se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin expresii mârşave şi obraznice”. Tov. rabin Moses Rosen dă iar dovadă de rea credinţă (a câta oară?), în tentativa lui de a-l denigra pe marele poet. Rosen cunoştea foarte bine scrierile lui Franzos şi părerea lui despre români, dar nu suflă o vorbă despre acestea. Pentru cei care nu au auzit de scriitorul evreu Franzos şi emanaţiile sale culturale anti-româneşti, o scurtă prezentare: Karl Emil Franzos (1848 – 1904) a fost un romancier evreu-austriac. Lucrarile sale, reportaj şi ficţiune, se concentreză pe colţul multi-etnic din Galiţia, Podolia şi Bucovina, în vremea imperiilor Habsburgic si Rus. Karl Emil Franzos a fost coleg cu Eminescu la liceul din Cernãuţi.

Iată articolul integral, publicat de M. Eminescu în 1876:  „D. Carol Emil Franzos, recte Franzois, care primejduieşte câteodată citirea ,,Nouăi prese libere” [prin] foiletoanele sale, scrise în acea proză coruptă pe care germanii o numesc cu drept cuvânt francezo – judaică şi-au tipărit impresiile sale, culese pe la Colomeia, Sadagura, Podul-Iloaiei şi alte asemenea locuri în care se prăseşte jidovimea, sub titlul ,,Aus Halb-Asien” (din Semi-Asia). D-sa numeşte aceste secături icoane de cultură (Culturbilder) din Galiţia, Bucovina, Rusia meridională şi România. Credem însă că, pentru a da o icoană fidelă despre cultura unor popoare, trebuie să le cunoşti limba, căci cunoştinţa limbei jidoveşti nu poate servi decât pentru a te introduce în universităţile din Târgul-Cucului . Ca toţi jidanii, cari în literatura germană se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin espresii mârşave şi obraznice, şi acest tânăr şi gros colaborator de la ,,N. Fr. Presse” nu-şi cunoaşte lungul – nasului , judecă făr’ a şti nimic şi batjocoreşte toate popoarele câte n-au plecare de-a se săruta cu jidanii. Se vede că, înamoraţi de stilul d-lui Franzois, un jurnal săsesc din Transilvania, pe care ,,Telegraful” român îl citează numai în iniţiale (S.d.T., poate că „Siebenbürgisch-deutsches Tagblatt”), publică asemenea aceste producte nespălate ale filozofului din Sadagura, pentru a le pune proaspete şi calde în fiecare dimineaţă înaintea lectorilor săi flămânzi de calomnii în contra românilor.”

Dar ce scrisese şi cum portretizase Franzos românii din Cernăuţi? De exemplu: „românca de astăzi”, afirmă el în Die Rumänische Frau , text datând din perioada 1868-1869, „damă strălucitoare, modernă, fără prejudecăţi”, nu poate fi nicicînd „o soţie aşa cum o concepem noi, germanii”. Îi reproşează lipsa de curăţenie şi de ordine, dar mai ales uşurătatea cu care ar „călca în picioare sfînta căsnicie”. A propos de români: „fiii zvelţi şi dinamici ai Sudului, cu feţele lor smede şi cu ochi negri strălucitori”, a căror mîndrie şi demnitate „naturală”, „atîta vreme cît sînt treji”. Articolele se intitulau „De la Semi-Asia” iar populaţia română din Bucovina era descrisă ca fiind „semi-barbară” şi „la limita civilizaţiei”.

În perioada premergătoare anexării la Imperiul Habsburgic, populaţia Bucovinei era puţin numeroasă. Recensământele efectuate de administraţia militară rusă de ocupaţie în anii 1772-1773 şi 1774 au consemnat pentru Bucovina un număr de circa 80 mii locuitori, grupaţi în 266 localităţi şi trei târguri. Din punct de vedere a structurii etnice, din totalul populaţiei circa 2/3 erau români, 1/4 erau ucraineni, alături de care se regăseau şi ţigani (peste 3%), evrei (mai puţin de 3%), ruşi (puţin peste 1%), polonezi (circa 0,5%) şi câteva familii de germani. În primele decenii ale stăpânirii habsburgice, populaţia Bucovinei a crescut în mod exploziv datorită colonizărilor organizate, operate de austrieci mai ales din motive economice, dar şi datorită colonizărilor spontane, numeroşi oameni aşezându-se în Bucovina de bună voie datorită existenţei unor condiţii mai bune de trai în comparaţie cu locurile lor de baştină. Ultimul recensământ austriac (1910) consemna 798.355 locuitori, din care 34,24% români, 38,22% ucraineni, 9,15% germani, 12% evrei, 4,54% poloni, 1,85% „alte naţionalităţi”.

Evreii au venit în Bucovina încă din timpul războiului ruso-turc, încheiat prin pacea de la Kuciuk-Kainargi, ocupându-se în special cu meşteşugurile, arendăşia şi comerţul. După anul 1774 emigrarea lor în Bucovina din Galiţia şi Polonia s-a accentuat. În anul 1912 existau în Bucovina 9.322 de meseriaşi, dintre care 5.091 evrei şi 10.312 negustori, dintre care 8.642 evrei (!). Datorită „hărniciei” lor, evreii vor ajunge până la sfârşitul secolului al XIX-lea să domine practic toate compartimentele vieţii economice din Bucovina. Industria, pe scară largă a ajuns să fie în mare parte în mâinile evreilor: şase din cele şapte fabrici de bere, cele mai multe distilerii, o fabrică de butoaie, o fabrică de perie, fabrici de ciment, firme de constructii, o fabrică de ţiglă, o mare fabrică de zahăr, tăbăcării şi aşa mai departe.

Evreii ocupau, de asemenea, mai multe funcţii de conducere în instituţiile financiare. el Acelaşi lucru era valabil şi în agricultură (dar nu la sapă…). În1910 evreii deţineau în proprietate aproximativ 40% dintre marile moşii din Bucovina, uneori blocând piaţa cerealelor. Comerţul materialului lemnos era tot în mâinile evreilor, 28 din cele 34 de fabrici de cherestea fiind în proprietatea lor. Transportul şi exportul de produse agricole erau dominate de ei. Unii evrei mai şi munceau, practicând meserii de: croitor, cizmar, ceasornicar, tinichigiu, ​​tutungerie, măcelar, brutar, frizer şi puţini tâmplari, lăcătuşi sau zidari (deh, muncă mai grea…).

Când cererea a crescut, evreii au devenit proprietari de hoteluri şi restaurante, mai ales după 1902, când Vatra Dornei a devenit staţiune balneo-climaterică şi de odihnă. Evreii au intrat şi în profesiunile liberale în număr covârşitor. Cei mai mulţi medici din Bucovina erau evrei, la fel avocaţii şi farmaciştii. Nu este surprinzator, deoarece studenţii evreii predominau la Facultatea de Drept şi cea de Medicină într-o proporţie de 75% ! Această stare de fapt se datora puterii economice a evreilor faţă de celelalte naţionalităţi din Bucovina acelor vremuri, numită şi „Perioada de Aur a evreilor din Bucovina”. Practic, ei deţineau economia şi, prin ea, influenţau toată viaţa social-politică bucovineană.

Generalul Enzenberg, guvernator al Bucovinei între 1778 şi 1786, constata că evreii se indeletniceau cu mestesugul vinului , carciumaritul cu vin , holerca si bere, cu arendarea de mosii si cu diverse alte mestesuguri. “ Sunt , spune generalul , neamul cel mai de-a dreptul stricat , dedat trândăviei ; se hrăneşte … din sudoarea creştinilor muncitori.”  O comisie care funcţiona în perioada aceea consemnează că: „aici în ţară evreii obişnuiesc a cumpăra ţăranului dinainte puiul în ou, mierea în floare şi mielul în pântecele mamei, pe un preţ mic, şi prin această camătă a suge cu totul pe locuitori şi a-i aduce la sărăcie, aşa încât, ţăranii împovăraţi, astfel de datorii şi pentru viitor, nu află alt mijloc de mântuire decât să fugă din ţară; cu acest chip evreii dau aici prilej la emigraţie şi sunt deci primejdioşi poporaţiei şi agriculturii. Evreii de aici se hrănesc mai mult cu cârciumele şi dau prilej poporului să bea şi să se strice; prin expulzarea lor ar fi hrana mai ieftină, beţiile s-ar mai opri, înşelătoria în negoţul cu mărfurile ar înceta, preţul arenzilor ar scădea şi satele s-ar păstra

Enzenberg se dovedeşte chiar inocent când afirmă că: „Până acum n-am văzut evrei la plug, nici pe unul îndeplinind munca ţărănească, dar am văzut creştini arând pentru evrei, şi anume pe câmpiile cele mai roditoare, pe cari evreul orândar le ţine pentru el şi bietului ţăran îi dă desigur cele mai rele.” (s-a schimbat ceva ?) Împăratul Iosif al II-lea, după o inspecţie personală în Bucovina, scrie la 19 iunie 1873: „Să se urmeze cu evreii acelaşi sistem (de constrângere la munca în agricultură despre care ei obiectau că „sărbătorile lor cad pe vremea celor mai însemnate munci ale câmpului”…) ori se fac negustori şi meşteşugari cinstiţi, ori se consacră plugăriei, ori trebue scoşi din ţară”.

Astfel este descrisă problema evreiască din Bucovina anilor în care Eminescu îl combătea pe Franzos pe teme literare. Afirmaţiile citate nu-i aparţin nici lui Eminescu, nici altui „antisemit” român. Sunt date statistice şi constatările unui guvernator austriac al regiunii. Tov. Moses Rosen le cunoştea foarte bine, de fapt, el ştia că asemenea situaţii au apărut oriunde s-au stabilit evreii. Atunci, cu ce-a exagerat Eminescu?

 

Bibliografie: Fred Stambrook-The Golden Age of the Jews of Bukovina,1880-1914 (2003 by the Center for Austrian Studies at the University of Minnesota.);  Zieglauer, Geschichtliche Bilder aus Bukowina zur Zeit der österreichisehen Occupation, I, 1883, broşura din 1898; N. Iorga, Istoria Evreilor În Ţerile Noastre, Şedinţa Academiei de la 13 septembrie 1913

Anunțuri
Categorii:Poporul Ales
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s