Prima pagină > Dosare, Poporul Ales > Evrei celebri: Sholem Schwartzbard (1)

Evrei celebri: Sholem Schwartzbard (1)

260px-Schwartzbard_SholomFranţa, 1927. În Instanţa cu Juri din Paris, mai mult de 400 de spectatori au urmărit de la început până la sfârşit procesul uneia dintre cele mai înspăimântătoare crime. Evrei cu barbă neagră au schimbat priviri pline de ură cu feţele plate ale ucrainienilor, sub nasul judecătorilor îmbrăcaţi în roşu şi negru. În sala de judecată şi în afara ei au fost masaţi un impresionant dispozitiv de jandarmi pentru a preveni tulburările. Acuzatul, care nu numai că a recunoscut odioasa crimă, dar chiar s-a lăudat cu ea, era un evreu ucrainean tânăr, la acel moment francez naturalizat, Sholem Schwartzbard, ceasornicar de profesie. Schwartzbard a mărturisit cu ochi strălucitori, mişcări pasionale şi trupul tremurând isteric, cum l-a ucis pe Simon Petlura, pentru a răzbuna moartea a mii de evrei ucişi în pogromuri, de care el îl acuza pe „Generalul” Petlura.

Simon Petlura, în opinia multora, a fost un aventurier. Fiu al unui şofer de taxi rus, el se spune că a fost activ în complotul împotriva ţarului. În 1918 a intrat în Kiev, capitala Ucrainei, cu armatele austriaco-germane, sub al căror patronaj a preluat conducerea în încercarea de a separa Ucraina de restul Rusiei. El nu numai că s-a promovat general, dar s-a declarat domnitor al Ucrainei. Nereuşind să se impună, a fost obligat să fugă. Doi ani mai târziu a reapărut, de data aceasta cu ajutor polonez, devenind preşedintele tinerei Republici Ucraina. A făcut un joc dublu, între bolşevici şi polonezi, dar, în cele din urmă, a căzut de la putere din nou. De data aceasta a fugit în Franţa, unde a trăit la Paris până când a fost ucis de M. Schwartzbard. Simon Petlura a fost âmpuşcat la intersecţia dintre Rue Racine şi Bulevardul St Michel, în 25 mai 1926.

Cinic, M. Schwartzbard a descris crima în instanţa de judecată: „Asta e şansa mea, m-am gândit. Eşti Petlura?” l-am întrebat. „El nu a răspuns, pur şi simplu a ridicat bastonul. „Ştiam  că era el. L-am împuşcat de cinci ori. L-am împuşcat ca un soldat care ştie să tragă, l-am împuşcat direct, astfel încât să nu lovesc alţi trecători. La al cincilea foc, a căzut. Nu a spus niciun cuvânt. Au fost doar ţipete şi convulsii. Când l-am văzut căzut, am ştiut că a primit în plin cele cinci gloanţe. Apoi mi-am golit tot încărcătorul. Mulţimea se împrăştiase. Un poliţist a venit şi m-a întrebat: „Ajunge ?” I-am răspuns: „Da.” „Atunci dă-mi pistolul.” I-am dat revolverul, spunând: „Am omorât un mare criminal”. „Când poliţistul mi-a spus că Petlura era mort nu mi-am putut ascunde bucuria. Am sărit în sus şi mi-am aruncat braţele în jurul gâtului lui.”

Atunci recunoşti premeditarea?”, a întrebat judecătorul. „Da, da!”, a răspuns M. Schwartzbard, cu faţa luminată de bucurie. Cazul este declarat deschis de instanţă, cu un M. Schwartzbard fericit, având ochii ca nişte mărgele strălucitoare, iar faţa radiind de fericire. Cu fotografia victimei sale într-un buzunar şi un pistol încărcat în celălalt, el îşi făcuse obiceiul de a colinda strazile Parisului, holbânduse la feţele trecătorilor pentru a-l descoperi pe S. Petlura. Totul pentru ca să răzbune asasinarea coreligionarilor săi. În cele din urmă, l-a găsit şi ucis… (Dar era Simon Petlura vinovat de pogromurile desfăşurate în acei ani împotriva evreilor din Ucraina ? n.a.)

(Time magazine, 07.11.1927, „France: Petlura Trial”)

va urma

Anunțuri
Categorii:Dosare, Poporul Ales
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Comentaţi

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s