PNŢ-ul, partidul cameleon – 3

„Congresul Partidului Naţional, desfăşurat la 10.10 1926 în sala Transilvania din Bucureşti a aprobat cu aclamaţii fuziunea, principiile generale, programul şi statutul PNŢ.” (1) Noul partid se va situa pe latura stânga a eşicherului politic şi se va evidenţia prin programul economic agrar elaborat de V. Madgearu şi, mai ales, prin personalitatea marcantă a lui Iuliu Maniu. Doctrinar însă, PNŢ-ul se zbătea, mai degrabă, în mediocritate. În martie 1928 ţărăniştii ajung la disperare în lupta pentru guvernare şi încep să îndemne populaţia la nesupunere civică ! Cetăţenii sunt sfătuiţi să nu plătească impozitele iar tinerii să refuze încorporările în armata română !

PNŢ-ul, partidul cameleon – 2

Au şi apărut comentariile patetice la primul articol din această serie. Acuzatoare sau jignitoare ele nu arată decât mentalitatea veche mioritică : sunt personaje sau evenimente din istoria noastră despre care nu ai voie să vorbeşti + scrii decât pozitiv + la superlativ. Numai că tuturor celor care sunt ghidaţi în viaţă de această mentalitate, istoria le dă peste nas ori le întoarce şi celălalt obraz.

PNŢ-ul, partidul cameleon – 1

„Mai uşor cu pianul pe scări” d-le Pavelescu ! Dl. advocat Aurelian Pavelescu, actualul preşedinte al PNŢCD, a devenit o prezenţă aproape cotidiană pe „sticlă”. Invitat la diverse emisiuni, advocatul nostru abordează subiectele politice dintr-un punct de vedere doctrinar absolut străin de istoricul PNŢ. Când, în istoria lui, PNŢ-ul a fost un partid de dreapta ? Marea „revelaţie” a avut loc după ’90, când fruntaşii septuagenari ai partidului s-au trezit fără doctrină. Stânga era ocupată brutal de roşul FSN-ist, în frunte cu rahatul cripto-bolşevic Iliescu, iar la dreapta renăscuse PNL-ul. Sub umbrela numelui Coposu, împănat cu securişti, fostul partid de „masse” cu ideologie şi doctrină economică stângistă (vezi lucrările lui V. Madgearu), s-a văzut fără „obiectul muncii”.

In „cock” we trust

Feministele din lumea întreagă au salutat cu un entuziasm de nedescris îndeplinirea unui vis pentru care au militat încă din sec. XIX: tipărirea unei bancnote importante având chipul unei mari personalități feminine. Iată că după secole de luptă acerbă, dezbateri aprinse, manifestații zgomotoase, campanii virulente de presă, invadarea spațiului virtual, ultima redută a misoginismului este pe cale să fie cucerită. Și toate acestea se datorează activității prodigioase a unei femei cu sânge albastru românesc !   ”Alteța Sa Regală Principesa Irina a României”, a 3-a, în ordinea numerelor de pe tricou, din quintet-ul de odrasle al Casei Regale a României și a 55-a în succesiunea la tronul britanic, este pe cale să devină prima femeie ”tipărită” pe o bancnotă americană !

Despre pupincurismul românesc (2)

Continuăm serialul despre mâncătorii de rahat parfumat din fundurile României. Nici M.S.R. Ferdinand I nu a scăpat de porţia limbilor care să-l ferească de eventualele afecţiuni rectale. Chiar dacă a domnit mai puţin decât unchiul său, Carol I, al 2-lea rege al plaiurilor româneşti s-a „bucurat” din plin de măiastra pupincureală mioritică. „Loialul” şi „Reîntregitorul” neamului, au fost prea puţine, întotdeauna este loc de mai mult. Mult mai mult… Probabil că avalanşa de limbi dezlănţuită peste fundul său, a avut un anumit rol în declanşarea şi agravarea bolii sale, Ferdinand I murind în 1927 de cancer la colon.