Regele care şi-a scos ţara la tarabă (1)

„Există aici un rege care îşi predă armata duşmanului ? În ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător ? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat prin mareşalul Tolbukhin din ordinul lui Stalin „Ordinul Victoriei Sovietice”. Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său!” – General Platon Chirnoagă

Regele Mihai a trimis în dimineaţa zilei de 22 iunie 1941 o telegramă lui Ion Antonescu, aflat în zona frontului prin care ura militarilor romåni „În clipele cînd trupele noastre trec Prutul şi codrii Bucovinei pentru a întregi sfînta ţarã a Moldovei lui Ştefan cel Mare, neamul întreg şi cu mine trãim bucuria zilelor de glorie strãbunã, iar ostaşilor noştri bravi le urez sãnãtate şi putere ca sã statorniceascã pentru vecie dreptele graniţe ale neamului. Trãiascã România! Trãiascã viteaza noastrã armatã!”

Mareşalul Ion Antonescu adresa lui Mihai I de pe front, la 23 iunie 1941, ca răspuns regelui următorul mesaj : “Multumesc respectuos Majestatii Voastre pentru cuvintele de îmbărbatare şi de apreciere cu care aţi cinstit Armata şi pe mine. Fiţi sigur, Majestate, de devotamentul nostru. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastra ne batem. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastră trebuie să învingem”.

La 28.07.1941, acelaşi Mihai I îi scria Mareşalului : „Cu adâncă bucurie am văzut că vitezele trupe româno-germane au alungat peste Nistru armatele comuniste şi au reîntregit pentru vecie Ţara Moldovei. Pentru modul strălucit cu care (…) aţi condus şi pregătit operaţiile, (…) cât şi pentru bravura şi exemplul personal, (…) vă confer Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a”

Discursul Regelui Mihai cu ocazia anului nou 1943: „Urarea ce fac cu acest prilej poporului meu, caruia istoria i-a harazit pana acum atatea suferinte, intretatiate doar de rare luminisuri de dreptate, este ca sfarsitul framantarilor sangeroase care sfasie omenirea sa-i aduca consfintirea definitiva a drepturilor sale nepieritoare”

Mihai I : „Ar mai trebui, poate sa amintesc ceva. Antonescu a vrut sa vizitez trupele romane in timpul razboiului, pentru ca eram si seful fortelor armate. Asadar, mi-a cerut sa merg la Odesa, in Transnistria, si asa mai departe. Am refuzat cu hotarare. I-am spus ca nu avem ce cauta acolo. Dupa care am luat un avion si am zburat direct de la Bucuresti in Crimeea. Am petrecut doua zile acolo trecand in revista fortele noastre si apoi m-am intors.” (Interviu acordat Europei Libere)

Proclamaţia Regelui Mihai I către ţară, 23 august 1944 : „Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală:  ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou guvern de uniune naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, (…)  Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită. (…) Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre libere luate şi care nu atinge drepturile nimănui este un duşman al neamului nostru. Ordon armatei şi chem poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui.(…) Cel care nu va da ascultare guvernului se opune voinţei poporului şi este un trădător de ţară.(…) Noul guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor ţării sunt garantate şi vor fi respectate…”

Proclamaţia rostită de regele Mihai I a fost de fapt o capitulare necondiţionată cu următoarele consecinţe imediate: 130.000 de soldaţi români prizonieri –  deportaţi 20.000 de români şi alţi 72.000 de români de origine germană, pierderea a 50% din totalul de 19 divizii, pierderea libertăţii şi bolşevizarea ţării. Procedându-se la arestarea mareşalului şi la capitularea întregii armate înaintea semnării oricărui armistiţiu, s-a pierdut baza juridică şi morală a apărării drepturilor României. Armistiţiul regelui Mihai, semnat la Moscova abia în 12 Septembrie 1944, le-a adus „fraţilor” sovietici cel puţin 3 miliarde de dolari în produse smulse poporului român…

Notă: Generalul Platon Chirnoaga a luptat în WW-I ca sublocotenent de artilerie iar în WW-II a fost şef-adjunct al Statului Major al Armatei a III-a în timpul campaniei din Rusia