Un raport ca-n stalinism 1

”COMISIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU STUDIEREA HOLOCAUSTULUI ÎN ROMÂNIA”, așa se numește grupul care a emis, în urma unor studii ”aprofundate”, celebrul Raport Final prin care România a fost declarată una dintre principalele țări vinovată pentru genocidul evreilor din WW-II. Interesant, nu ? Suntem catalogați drept un popor criminal, care a participat la masacrarea ”nu se știe exact” câtor evrei. Dacă se poate, cât mai mulți !

Cine erau „târtanii” ?

În România, se foloseşte uneori cuvântul „târtan”. Deseori auzi, mai ales prin părţile Moldovei, expresii de genul: „Nu fii târtan” sau „Băi, târtane”, etc. Cei care-l folosesc nu cred că-i cunosc definiţia care apare în Dex, sau poate o ştiu şi tocmai de aceea îi dau conotaţii jignitoare: „mârlan”, „gherţoi”, etc :). Apelând la „instrumente” istorice, vom încerca să desluşim adevărata definiţie a „târtanului”, cum, când şi unde a apărut el. Cuvântul a apărut pe la sfârşitul sec. XVIII şi derivă din germanul „unterthan” (supus).

Evrei celebri: Sholem Schwartzbard (2)

Reginald Smith, un englez, martor ocular al evenimentului, a fost chemat pentru a descrie crima. Citându-l pe Shakespeare, şi-a încheiat mărturia portretizându-l pe Schwartzbard când Petlura căzuse: „Avea o expresie de exaltare amestecată cu furie”. Mulţi martori, citaţi de acuzare, au declarat că Petlura nu a fost un duşman al evreilor, dar avocatul apărării, Torres, a insistat: “proclamaţiile lui Petlura, în care-şi exprima indignarea faţă de pogromuri, au fost doar de faţadă. În timp ce erau ucişi evrei: bărbaţi, femei şi copii, trebuia să menţină o imagine pozitivă în faţa opiniei publice mondiale. El vroia bani de la bancherii evrei.”

Evrei celebri: Sholem Schwartzbard (1)

Franţa, 1927. În Instanţa cu Juri din Paris, mai mult de 400 de spectatori au urmărit de la început până la sfârşit procesul uneia dintre cele mai înspăimântătoare crime. Evrei cu barbă neagră au schimbat priviri pline de ură cu feţele plate ale ucrainienilor, sub nasul judecătorilor îmbrăcaţi în roşu şi negru. În sala de judecată şi în afara ei au fost masaţi un impresionant dispozitiv de jandarmi pentru a preveni tulburările. Acuzatul, care nu numai că a recunoscut odioasa crimă, dar chiar s-a lăudat cu ea, era un evreu ucrainean tânăr, la acel moment francez naturalizat, Sholem Schwartzbard, ceasornicar de profesie. Schwartzbard a mărturisit cu ochi strălucitori, mişcări pasionale şi trupul tremurând isteric, cum l-a ucis pe Simon Petlura, pentru a răzbuna moartea a mii de evrei ucişi în pogromuri, de care el îl acuza pe „Generalul” Petlura.

A exagerat Eminescu ? (5)

Tov. rabin Moses Rosen continuă, în epistola sa, acuzele la adresa poetului: La pag. 280, în articolul „Iarãşi Evreii’ (1876), vorbind despre acordarea de drepturi evreilor, autorul spune, între altele: „Cât pentru români, egala îndreptãţire a 600 000 de lipitori şi precupeţi este pentru ei o chestiune de moarte şi de viaţã şi poporul nostru cred c-ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentã prin vitriol”. Iar mai departe: „Plece 99 procente în America ca sã-şi câştige acolo prin muncã productivã pâinea de toate zilele şi atunci cu cei ce vor rãmâne, ne vom împãca uşor… “ „Evreii rãmân strãini de rit necreştin” şi mai departe: „oriunde e teren pentru neagra speculaţie evreul e acasã” şi în sfârşit: „ei sug în mod neomenos ţãrile pe care au cãzut ca lãcuste”.